Noi datorii sau austeritate: frica de datoria publică

”Datorie”, ”munte de datorii”, ”povara datoriilor” - de câteva zile, presa își focalizează atenția asupra unui subiect familiar germanilor: spaima datoriei publice.  

Privite din exterior, lucrurile se prezintă într-o lumină diferită. O avea Germania multe probleme, dar datoria publică nu este una dintre ele, a scris, recent, publicația britanică The Economist.

Criza bugetară prin care trece Germania a fost declanșată de o decizie a Curții Constituționale Federale, care a declarat nule și neavenite împrumuturi în valoare de 60 de miliarde de euro. Acestea fuseseră puse de-o parte pentru amortizarea efectelor economice negative ale pandemiei.

Odată cu decizia judecătorilor de la Karlsruhe, guvernului federal îi lipsesc sume importante pentru investiții cheie, situație în care executivul Scholz este obligat să ajusteze bugetul pentru 2024. Treburile sunt mai încâlcite decât s-ar putea crede, în joc fiind însăși soarta coaliției. Aceasta trebuie acum să aleagă între a permite contractarea de noi și noi datorii, acceptând astfel slăbirea frânei datoriei, care este ancorată în legea fundamentală, ori să purceadă la o politică de austeritate.  

Când devine datoria o povară?

Nu puțini observatori se tem că datoria națională a Germaniei ar putea atinge un nivel periculos. Însă când se întâmplă acest lucru? Răspunsul la îndemână este: ”Ori de câte ori datoria devine costisitoare pentru țări”.

Iar datoria devine scumpă când Christian Esters și echipa lui dau semnalul în acest sens. Esters este șeful departamentului de ratinguri suverane din cadrul agenției americane de rating S&P. Angajatorul său este considerat cea mai mare și probabil cea mai influentă agenție de rating din lume - peste Moody's și peste Fitch, ambele tot din SUA.   

Deciziile luate de echipele lui Esters pot avea efecte asupra țărilor din întreaga lume. Evaluările lor, cunoscute și sub numele de ratinguri sau solvabilitate, determină momentul în care țările intră în faliment și cât de mult va costa o nouă datorie. Cu cât ratingurile sunt mai modeste, cu atât mai costisitoare devine contractarea unei datorii.

Nivelul de îndatorare joacă și el un rol în determinarea ratingurilor, a explicat Esters pentru DW. Deosebit de important pentru S&P este nivelul datoriei în raport cu produsul intern brut. Cu 66%, Germania stă relativ bine la nivel global. Alte țări, precum SUA și Japonia, au niveluri de îndatorare semnificativ mai mari în raport cu producția economică.

O altă cifră frecvent vehiculată este datoria publică totală. Ne amintim de așa-zisul ceas al datoriei, ale cărui cifre se îndreaptă într-o singură direcție începând cu 1950. Datoria totală a Germaniei se ridică în prezent la 2.500 de miliarde de euro, plasând Republica Federală pe locul trei în zona euro, după Franța și Italia.

Esters avertizează însă că datoria totală a unei țări nu este în mod obligatoriu relevantă. "Datoria guvernamentală absolută neglijează relativitatea față de dimensiunea economiei", spune expertul în ratinguri.

Un alt aspect adesea adus în discuție se referă la datoria publică pe cap de locuitor. În Germania aceasta se ridică actualmente la peste 31.000 de euro. Cu toate acestea, din perspectiva solvabilității, ea nu joacă un rol primordial. Aceasta pentru că țările din Nordul global apar adesea mult mai îndatorate decât economiile emergente populate. Or, comparația dintre țările sărace și cele bogate este înșelătoare, spune Esters.

În general însă, datoria publică reprezintă doar o fațetă a evaluării bonității. "Există o serie de alți factori, cum ar fi costurile dobânzilor pentru buget". Cu cât ratele dobânzilor sunt mai mari, cu atât datoria devine mai scumpă. Apoi, nivelul dobânzilor depinde și de inflație. Dacă inflația este ridicată, băncile centrale încearcă să o contracareze cu dobânzi mari. "Inflația este unul dintre factorii care determină eficiența și credibilitatea politicii monetare”, spune expertul.

La capitolul inflație, Germania se situează la jumătatea clasamentului internațional. Deși a urcat în ultimii ani, inflația globală rămâne moderată în comparație cu anii 80 și 90. "O inflație ridicată poate eroda puterea de cumpărare și poate reduce competitivitatea internațională", spune Esters cu referire la solvabilitate. Inflația este prin urmare un "parametru important" pentru ratingurile guvernamentale.

Cine și cât trebuie să plătească pentru contractarea de noi datorii depinde inclusiv de factori politici, spune Esters. "Este important să subliniem că nu luăm în considerare doar factorii fiscali. Ultimii ani ne-au arătat că un rol esențial îl au predictibilitatea și stabilitatea instituțiilor. Țările pot intra în crize ale datoriilor pentru că instituțiile politice ale țării sunt slabe”, explică el.

De la izbucnirea pandemiei, scrie S&P, datoria guvernamentală globală a crescut în medie cu aproximativ opt procente din PIB. Acest lucru, la rândul său, crește și presiunea asupra bugetelor naționale, mai ales în perioadele în care ratele dobânzilor sunt ridicate, așa cum se întâmplă în prezent. "O proporție mai mare din veniturile guvernamentale merge spre cheltuielile cu dobânzi. Iar acest lucru restrânge marja de manevră fiscală în cazul viitoarelor șocuri sau crize", spune Esters.

Datoria publică ridicată nu duce neapărat la rezerve mai mici în gospodăriile private. Germanii, de exemplu, economisesc încă destul de mult. Apoi, în pofida datoriilor imense din ultimii ani, generate de pachetele de ajutor în pandemie, de restructurarea economică și de războiul din Ucraina, s-au înregistrat mai multe așa-numite modificări pozitive ale ratingurilor de credit ale S&P în 2023. Totuși, lucrurile se schimbă în 2024. "Ne așteptăm la mai multe modificări negative decât pozitive ale ratingurilor în următorii până la doi ani". Cu toate acestea, factorul decisiv pentru această evoluție nu sunt munții de datorii, ci riscurile politice.

În ceea ce privește Germania, Esters este optimist, în pofida posibilității apariției unor noi datorii. El amintește de anul 2010, când povara datoriei Germaniei era semnificativ mai mare decât în prezent, respectiv 80% din PIB. Chiar și atunci, solvabilitatea Germaniei nu a fost pusă sub semnul întrebării iar ratingul a fost menținut la AAA, adică la nivelul maxim.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.