De ce continuă să ucidă soldaţii ruşi întorşi de pe front?

Întoarcerea lui Alexander Mamaiev de pe frontul din Ucraina s-a încheiat cu o tragedie. În timpul unei petreceri, bărbatul în vârstă de 44 de ani, aflat în stare de ebrietate, şi-a înjunghiat soţia în faţa copiilor cuplului. A crezut că soţia sa a vrut să-i ia banii din buzunar. Apropiaţii lui Alexander au declarat la proces că, înainte de plecarea pe front, era un om liniştit, care "n-ar fi făcut rău nici unei muşte". 

Cazul lui Alexander Mamaiev este doar unul din multele exemple de agresiuni comise de către soldaţii ruşi întorşi de pe frontul din Ucraina. Frecvent, acestea au fost săvârşite sub influenţa alcoolului. La fel s-a întâmplat şi în cazul sergentului Stanislav Ionkin. Aflat în concediu de pe front, anul trecut, Ionkin a vrut să sărbătorească într-un club de noapte. În mijlocul unui conflict, el a tras cu un pistol de semnalizare declanşând un incendiu în care au murit 13 persoane.

Potrivit publicaţiei online în limba rusă "Verstka", lansată în 2022 în străinătate, în 24 de luni participanţii la război au comis 190 de infracţiuni, între care 55 de omucideri. Majoritatea făptaşilor erau sub influenţa alcoolului. Ulterior ei au mărturisit că au accese de violenţă, pe care nu le pot controla. Conform psihologilor, acestea sunt manifestări ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD). Autorii multora dintre violenţele comise în Rusia erau foşti mercenari ai grupului Wagner.

Autorităţile ruse au iniţiat un program de tratare a soldaţilor întorşi de pe frontul din Ucraina, care suferă de PTSD. Nevoia este atât de mare încât nu toate persoanele afectate pot beneficia de sprijin. În plus, mulţi militari refuză terapia. 

Probleme psihice 

Frecvent, pe reţelele de socializare, militarii se plâng că au coşmaruri şi flashback-uri constante - experienţele traumatizante trăite în luptă. De exemplu, deşi sunt departe de front, au impresia că sunt atacaţi, mai ales în locuri aglomerate. Alţii îşi pierd cumpătul la declanşarea focurilor de artificii sau nu pot ieşi din casă fără armă. "În război crezi că totul este în regulă cu tine. Dar te întorci în viaţa civilă şi îţi dai seama cât de diferită este. Cu timpul simţi că s-a schimbat ceva în tine", povesteşte un soldat întors de pe front.

Andrei (nume fictiv) are 23 de ani şi luptă în armata rusă. În ultimii doi ani tânărul s-a schimbat radical, spune prietena sa, Svetlana. Înainte era vorbăreţ şi jovial. Acum este taciturn şi agresiv. "Cu multă vreme în urmă, de când comunicam pe apeluri video, îmi spunea că o să înnebunească", povesteşte ea. Apelurile telefonice au devenit din ce în ce mai rare iar mesajele text din ce în ce mai scurte. Anul acesta, cei doi tineri au devenit părinţii unei fetiţe, dar în ultimul concediu, Andrei nu şi-a vizitat partenera şi fetiţa. "Odată a scris nişte lucruri urâte, inclusiv despre copilul nostru. Am crezut că relaţia noastră s-a încheiat. A doua zi şi-a cerut scuze printr-un mesaj audio şi mi-a spus că înnebuneşte." Svetlana speră că paternitatea îl va ajuta pe Andrei să-şi recapete echilibrul în viaţă.

Înapoi pe front

Potrivit unui studiu al Institutului de cercetări psihoneurologice "Bechterev" din St.Petersburg, între 3 şi 11 procente din participanţii la război dezvoltă PTSD. Anul trecut institutul a trimis metode de terapie la diferite instituţii iar autorităţile ruse au anunţat înfiinţarea unor centre de reabilitare corespunzătoare.

Ministerul rus al Sănătăţii informează că, în 2023, într-un interval de şase luni, 11.000 de militari care au participat la războiul din Ucraina, dar şi membri ai familiilor acestora, au cerut ajutor psihologic. Majoritatea erau bărbaţi lăsaţi la vatră din motive medicale sau aparţinători ai soldaţilor căzuţi pe front. Totuşi, ministrul rus al Sănătăţii, Mihail Muraşko, recunoaşte şi că, în 2023, doar 15% din persoanele afectate au putut primi consiliere. Mai mult, unii dintre soldaţii diagnosticaţi cu PTSD au fost trimişi înapoi la luptă.

Avertismentul specialiştilor

În conflicte precum invazia în Ucraina, numărul militarilor cu tulburări psihice ar putea fi mult mai mare comparativ cu datele furnizate de institutul din Sankt Petersburg, afirmă un psihoterapeut rus. Specialistul, care nu doreşte să-şi dezvăluie identitatea, citează Departamentul Afacerilor Veteranilor din SUA, care estimează incidenţa PTSD în rândul personalului militar, în diverse conflicte, la până la 29%.

Terapeutul anticipează o creştere a actelor de violenţă în Rusia, comise de soldaţi care suferă de stres posttraumatic. "Trebuie să ne gândim că unii dintre participanţii la război, cum ar fi cei din grupul Wagner, au deja un trecut criminal. Este posibil ca psihicul acestora să fi fost şi mai mult afectat în urma operaţiunilor militare." Specialistul avertizează că tulburarea netratată poate avea multiple consecinţe. "Se poate ajunge la dependenţa de alcool sau de substanţe psihotrope, lucru ce atrage după sine probleme în societate."

Eroizare sau înţelegere?

Terapia se bazează pe retrăirea experienţelor traumatice, spune terapeutul care, între altele, i-a tratat pe veteranii războaielor din Cecenia. Recuperarea necesită, în medie, zece şedinţe într-o perioadă de şase luni.

Unii psihologi, care tratează soldaţi cu PTSD, încearcă în timpul terapiei să le inducă pacienţilor ideea de glorificare a experienţelor trăite pe front. "Deşi le-ar putea fi un sprijin emoţional în timpul tratamentului, în ceea ce priveşte valorile umane, s-ar putea ca lucrul acesta să-i facă să perceapă violenţa ca fiind ceva normal", explică specialistul. În locul unei eroizări iluzorii, persoanele afectate ar trebui ajutate să înţeleagă în ce situaţie se găsesc şi să prelucreze sentimentele de vinovăţie. 

Specialistul aminteşte de Germania după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. La vremea aceea, termenul PTSD şi terapie încă nu existau, dar societatea germană şi-a reconsiderat punctele de vedere. "Sarcina principală a unei terapii este de a normaliza viaţa pacientului, astfel încât acesta să-şi recunoască greşelile şi să-şi facă o viaţă nouă, aşa cum are dreptul fiecare om."