Democrație pe butuci

Congresul a reparat joi dimineața ce mai putea repara. Sub conducerea vicepreședintelui Pence, care a rezistat cu brio presiunilor prezidențiale și cu sprijinul liderului fostei majorități republicane din Senat, Mitch McConnell, disociat și el de Donald Trump, Congresul a votat și a validat alegerea lui Joe Biden în funcția supremă. Majoritățile din camere respinseseră anterior obiecțiile senatorilor și congresmenilor republicani la certificarea rezultatelor scrutinului prezidențial de la 3 noiembrie în varii state ca Arizona și Pennsylvania.

Dar paguba este enormă. Deși a acceptat, în fine, o tranziție a puterii în liniște și ordine, iar anterior le ceruse, într-un târziu, adepților săi care ocupaseră Capitoliul să rămână pașnici, să respecte legea și ordinea și să spele putina, președintele american în exercițiu poartă o mare parte din vină pentru punerea la pământ a democrației americane. 

Pe culmile neîncrederii

Considerându-se, dimpreună cu zeci de milioane din adepții săi, furat în alegerile prezidențiale, dar lipsit de probele necesare să dovedească în justiție o fraudă de suficientă amploare ca să poată obține invalidarea scrutinului, Donald Trump a alimentat din răsputeri, spre paguba sa, a partidului său și a țării, mefiența în instituțiile statului american. 

Această mefiență a atins cote paroxistice după ce fusese amplificată, ani la rând, de neîncrederea atât în establishmentul politic din Washington, cât și într-o presă mai degrabă militantă decât sursă onorabilă de informații. Câtuși de puțini credibili s-au dovedit și giganții tehnologici și rețelele de socializare care-și cenzurează președintele. Încât manipulații adepți ai șefului statului s-au considerat ultima redută a Americii în fața unei invazii comuniste. Una, străină de sufletul ei, pe care s-au simțit obligați să-l apere cu orice preț, știind că, după alegerile din Georgia, democrații  vor stăpâni și Casa Albă și ambele camere ale Congresului. 

Patru oameni au plătit cu prețul vieții lor această convingere. Împușcată de poliție, o femeie neînarmată din California, veterană a forțelor armate, și-a pierdut viața înfășurată în drapelul american, în condiții ce se cer elucidate. Dimpreună cu un Trump transformat în martir, n-ar fi exclus ca ea să devină icoana unei viitoare revoluții americane de dreapta. 

Vina și pedeapsa

Or, Trump și-a prejudiciat grav partidul. A contribuit, prin înspăimântarea unei părți a electoratului, la înfrângerea dezastruoasă a conservatorilor în decisivele alegeri pentru Senat derulate marți în Georgia. Ca atare, ar trebui să fie pedepsit. Și nimic nu l-ar arde mai rău decât ignorarea și sustragerea partidului său de sub influența sa dăunătoare.

Pentru că de un partid republican unit și capabil de acțiune, democrația americană are nevoie ca de aer ca să se ridice de la pământ. La fel, de o depășire a teribilei vrajbe care s-a abătut nu de azi de ieri asupra societății americane, supuse din anii 60-70, unor masive și sistematice programe de dezinformare kaghebistă și de semănare a zâzaniei și a discordiei. 

Cu zeci de milioane convinse că țara le e supusă unei ilegitime preluări a puterii de către o mafie teleghidată de China comunistă pe de o parte, iar pe de alta cu un partid democrat împins din spate de extremiști de stânga gen Bernie Sanders, Elizabeth Warren și războinicii culturali ai corectitudinii politice, ai Antifa și ai BLM, America a atins punctul de ruptură. 

O șansă plăpândă și riscuri majore

SUA și lumea liberă, a cărei situație economică și, nu în ultimul rând, a cărei apărare depind în bună măsură de americani, ar avea mare nevoie la Casa Albă de un președinte extrem de ponderat și de o politică la fel de moderată, care să nu anuleze numeroasele fapte economico-politice benefice ale administrației Trump și să reconcilieze națiunea cu ea însăși. Dar e foarte greu de crezut că un Joe Biden plagiator, posibil senil, posibil afectat de nefăcutele pentru care e cercetat penal fiul său, ar fi în stare să reziste presiunilor elitei globaliste și bazei socialiste și progresiste a partidului democrat. 

E mai probabil ca proaspăt certificatul președinte să le cedeze celor care vor încerca să-și impună cu orice preț radicalul program economic și cultural-revoluționar, program care i-a speriat într-atât pe americani, încât, simptom al profundei crize prin care trece de ani de zile America, a determinat acum patru ani o majoritate să-l aleagă președinte pe Trump.  

În acest caz, praful se va alege din ce-a mai rămas intact din farul democrației mondiale.