Despărțirea de Papa Benedict

Ridicat pentru câteva minute cu ajutorul colaboratorilor săi din scaunul în care circulă, din cauza durerilor la genunchi care nu îi permit să stea mult timp în picioare, Papa Francisc și-a întins mâna dreaptă, a așezat-o pe capul sicriului din lemn de chiparos în care zace trupul neînsuflețit al predecesorului său, a închis ochii și, împreună cu mulțimea din Piața San Pietro, s-a rugat în gând pentru cel plecat și, cum a cerut-o și enoriașilor, pentru sufletul Bisericii. A fost un ultim rămas bun între cei doi papi, finalul unei perioade din istoria Vaticanului pe care mulți catolici au privit-o cu incertitudine și ca pe o bizarerie: epoca chiar așa numită - „a celor doi papi”.

A fost pentru prima oară după 1802 când pontiful în funcție oficiază misa solemnă la înmormântarea predecesorului. Atunci, Pius al VII-lea a condus liturghia pentru Pius al VI-lea, mort cu trei ani mai devreme în exil francez, prizonier al lui Napoleon. Benedict a condus și el funeraliile predecesorului său Ioan Paul al II-lea, însă în calitate de cardinal, cu zece zile înainte de a fi ales pontif de conclavul reunit în Capela Sixtină.

O solemnitate simplă dar sobră

Din scaunul cu rotile a rostit Francisc, anterior, și omilia, recviemul liturgic în care, printre numeroase rugăciuni și mesaje personale, a pomenit o singură dată numele lui Benedict. A folosit în schimb metafore și citate din fostul papă pentru a semnala semnificația acestuia pentru universul catolic.

Ceremonia funerară propriu-zisă, care a durat 90 de minute, a fost oficiată, din altar, de cardinalul Giovanni Battista Re. Alături de cei doi au fost prezenți în fața Domului de pe piatra Sfântului Petru 120 de cardinali, 400 de episcopi și 4000 de preoți catolici. În total, în jur de 60.000 de credincioși au venit să-i aducă un ultim omagiu germanului care a slujit drept pontif între 19 aprilie 2005 și 28 februarie 2013, când a renunțat la funcție. De când trupul neînsuflețit a fost adus din capela mânăstirii Mater Ecclesia în Domul din San Pietro, aproximativ 200.000 de credincioși au trecut prin fața catafalcului pe care se afla trupul fostului primat catolic.

Șeful biroului de presă al Vaticanului, Matteo Bruni, comunicase anterior că întregul ceremonial de astăzi urma să aibă loc, la cererea expresă a fostului papă, „sub semnul simplității, solemn dar sobru”. Iar unii observatori ai Vaticanului, citați de Washington Post, au apreciat că Francisc a dus simplitatea până la limita lipsei de respect față de defunctul pontif.

„Benedict, prieten credincios al Mirelui, bucuria ta să fie deplină când vei auzi vocea Lui, acum și pentru totdeauna”, au fost ultimele cuvinte din mesajul de laudă finală și rămas bun rostit de Papa Francisc. În omilie, papa a amintit de ultimele vorbe ale lui Iisus pe cruce („Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul”), pe care le-a apreciat ca un fel de motto al lui Benedict, adăugând: „Părinte milostiv, încredințăm milostivirii Tale pe Papa emerit, pe care l-ai făcut succesor al lui Petru și păstor al Bisericii, un predicator neînfricat al cuvântului Tău și un slujitor credincios al tainelor divine”. Corul Capelei Sixtine a intonat mai multe imnuri, între care „Salve Regina” și „In Paradisum”. Cuvintele Papei au fost urmate de un moment de rugăciune în tăcere.

Mare parte a liturghiei din această dimineață s-a desfășurat conform ritualului tradițional instituit pentru înhumarea unui papă în exercițiu, cu mici modificări survenite în rugăciunile rostite și lecturile din cărțile sfinte.

În finalul liturghiei, clopotele Vaticanului au răsunat iar mulțimea din Piața San Pietro a aplaudat în timp ce trupul fostului suveran a fost dus în cripta în care a cerut să fie înmormântat.

Singurele țări invitate să trimită delegații oficiale au fost Italia și Germania, reprezentate prin președinții Sergio Mattarella și Frank-Walter Steinmeier. Alți șefi de stat, între care regele și regina Belgiei, Philippe și Mathilde, sau președinții Poloniei și Ungariei, Andrzej Duda și Katalin Novak, au venit la Vatican în calitate de persoane private. Regele Felipe al Spaniei a trimis-o la ceremonii pe mama sa, regina Sofia.

De la apostol al cuvântului biblic la papă al provocărilor

Devenit papă după ani de zile în care a fost unul dintre teologii și universitarii cei mai influenți ai lumii catolice, Benedict al XVI-lea a încetat din viață pe 31 decembrie 2022, la ora 9:34 dimineața, la vârsta de 95 de ani, iar ultimele lui cuvinte au fost, în italiană, „Signore, Ti amo!” („Doamne, te iubesc!”), după cum a transmis secretarul personal al defunctului papă, arhiepiscopul Georg Gänswein. Prelat de origine germană, bavarez asemeni fostului papă, prefect al casei papale, responsabil de întregul ceremonial non-liturgic al suveranului pontif, Gänswein i-a fost alături lui Joseph Ratzinger la Vatican de când acesta a urcat în sfântul scaun. În această calitate a fost desemnat să sărute, în această dimineață, sicriul papei la finalul liturghiei funerare.

Într-un mesaj transmis în 2008, Benedict, care anterior a condus Congregația pentru Puritatea Credinței (un fel de auditor al respectării normelor catolice), spunea că viața eternă este un fel de „cufundare în oceanul iubirii infinite, unde timpul – un înainte și un după – nu mai există. Viață și bucurie. Aceasta este ceea ce sperăm și așteptăm de la a fi cu Hristos”.

Fostul papă a ieșit în evidență prin efortul de a deschide dezbateri pe temele ce provoacă Biserica într-o lume puternic secularizată. Subiecte care frământau creștinătatea occidentală, inclusiv abuzurile unor preoți catolici, au fost pentru prima oară cel puțin puse în discuție publică asumată, în timpul mandatului papei Benedict al XVI-lea.

În fine, gestul prin care va rămâne în conștiința populară - prima demisie a unui suveran pontif din ultima jumătate de mileniu - deschide calea unor suspiciuni care, deocamdată, sunt infirmate cel puțin de observatorii Vaticanului: va demisiona, la un moment dat, și actualul papă, din motive de sănătate?