Romii din Bulgaria preferă Germania ca ţară de emigraţie

Boris (30 de ani) ştie multe despre Germania. Bărbatul de etnie romă trăieşte în Bulgaria, la Vidin, însă aproape toate rudele sale s-au stabilit în oraşul german Koblenz - ţinta comună a migranţilor din Vidin. Primele familii de bulgari-romi s-au mutat la Koblenz în anii 90. În prezent, două microbuze pleacă de la Vidin către oraşul de pe Rin de trei ori pe săptămână.

Nu au un orar stabilit şi nici staţii de oprire, dar toată lumea ştie că trebuie să-ţi anunţi intenţia de plecare la barul lui Gheorghi şi că te costă 80 de euro un drum. Cu servicii complete: bagajul este ridicat de la domiciliul călătorului cu o seară înainte, pasagerul - a doua zi dimineaţa devreme.

N-ai relaţii, nu primeşti bilet

"Dar să apari la Gheorghi şi să-ţi iei un bilet nu se poate!", spune Boris. Şoferii de microbuz nu acceptă necunoscuţi şi nici pe pasagerii pe care nu-i aşteaptă nimeni la Koblenz. Autorităţile germane sunt suspicioase în privinţa microbuzelor străine şi fac controale la sânge, povesteşte un şofer. Traficanţii de droguri sau proxeneţii nu sunt acceptaţi în aceste mijloace de transport, tocmai de aceea clienţii sunt atent triaţi. Pentru fiecare pasager de la Vidin trebuie să garanteze cineva care deja locuieşte la Koblenz. "E bine şi pentru clienţi", conchide Boris. "Şi-aşa sunt neajutoraţi în Germania. Au nevoie de cineva care să le explice legile".

Legea din Germania. Prin "lege", romii se referă la ceva de genul "way of life". Pentru majoritatea, a cunoaşte legile germane înseamnă: ziua săptămânii în care se ridică gunoiul este joia, soţia înseamnă mai mult decât un simplu ajutor în casă şi noua viaţă începe cu înregistarea la Evidenţa Populaţiei. Până şi Boris ştie: "Numai dacă te afli legal în Germania şi ai un loc de muncă îţi poţi închiria o locuinţă."

Până nu se lămuresc toate aceste aspecte, şoferul de microbuz nu te acceptă. La Koblenz, fiecare pasager este lăsat direct la adresa indicată. Boris îi face un cadou reporterei DW cu care stă de vorbă: o adresă din Koblenz în baza căreia ar putea călători spre Germania. Şi i-ar putea aranja şi un loc de muncă, desigur la negru, în prima fază.

Două treimi din populaţie au părăsit colonia

Nu există statistici oficiale privind numărul romilor bulgari emigraţi în Germania. Proprietarul barului Gheorghi ţine o listă: 300 de familii din colonia de romi s-au mutat la Koblenz, 200 la Köln. Furnizorul de energie electrică din Vidin are 900 de clienţi din colonie. Boris face un bilanţ: 60-70% din romi au plecat peste hotare. "Femeile îngrijesc bătrâni în Italia. Mulţi s-au dus în Anglia sau Finlanda. Alţii muncesc ca sezonieri în Spania sau Grecia. Culegi portocale o lună de zile şi ai bani să treci iarna."

Şi Boris stă pe gânduri: să rămână în colonia din Vidin sau să plece "pentru totdeauna" la Koblenz? Decizia nu-i uşoară. Oraşul Vidin înseamnă "acasă", are un loc de muncă şi o casă cu două etaje, are frigider, maşină de spălat, televizor modern şi parchet. Dar şomajul creşte la cote alarmante. Numai anul trecut atinsese 23%. Iar anul acesta, în luna martie, alţi 600 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. În colonia din Vidin nu se trăieşte bine.

Un zid desparte cartierul romilor de restul oraşului. Fiica lui Boris trebuie să facă un ocol mare pentru a merge la şcoală. Şi nu toată comunitatea vede cu ochi buni interesul fetei pentru carte. "E prea şcolită", spun romii, "ar trebui măritată". Traiul în Germania ar fi un pas uriaş înainte, crede Boris.

Romii din Koblenz au alte planuri de reuşită: cine răzbeşte cu munca la Koblenz - povestesc oamenii din Vidin, se mută la Köln şi îşi trimite copiii la şcoală acolo. Copiii vorbesc numai germană, nu bulgară sau romanes. Iar cei care chiar au succes pleacă mai departe la Frankfurt pe Main.

Nişte bărbaţi în vârstă stau în piaţeta din mijlocul coloniei şi mănâncă seminţe. Se uită după o vecină: "Ia uite-o pe Ghergana! Se duce la Poştă, i-a trimis maică`sa 300 de euro pe luna asta."

Cu un picior "afară"

Apoi bătrânii ne sfătuiesc să intrăm la magazin şi să întrebăm de caiet. De la prăvălia cu de toate din piaţetă se poate cumpăra şi pe datorie. Însă numai cei care au rude în străinătate beneficiază de privilegiul de a primi produse "pe caiet".

Apare şi Elena. Îşi sună zilnic soţul care se află la Koblenz. Mereu îi pune aceeaşi întrebare: "Eşti legal?". "Deja are număr de înregistrare la Fisc", spune ea agitată. "Fără număr a putut munci numai la negru, pentru 7 euro pe oră. I-a fost teamă că o să fie prins. De-acum o să câştige dublu, o să-şi poată închiria o locuinţă şi mă poate lua acolo cu tot cu copii."

"Eh... şi Elena pleacă în curând..." comentează bătrânii din piaţetă. Apoi mai deschid o pungă cu seminţe de floarea-soarelui. Pentru un loc de muncă bănos în Germania trebuie să ai carnet de şofer sau calificare în domeniul construcţiilor, spun ei. Ajunge pentru o casă în Vidin. "Aşa merge treaba: câştigi în Germania şi investeşti în Bulgaria. Toate casele de-aici, din colonie, au fost construite cu bani din Germania."

* Numele personajelor au fost schimbate.