Romi împotriva refugiaţilor

"Vameşi europeni în Bulgaria? Nu se poate!" Ivan nu poate să creadă că un asemenea lucru ar fi posibil. Cu atât mai puţin că el se şi întâmplă, deja, la graniţa bulgaro-turcă, unde noua agenţie europeană de protecţie a frontierelor şi-a început activitatea pe 6 octombrie.

Vânzătorul de fructe îşi desfăşoară activitatea în piața din Harmanli, un mic oraş cu 18000 de locuitori, aflat la doar 30 de km de granița cu Turcia. Acolo există chiar și o tabără de refugiați. "Îmi pare rău de refugiaţi, ei sunt înşelaţi", suspină Ivan. Oamenii ăştia, spune el, "îşi riscă viața şi cheltuie mulţi bani pentru călăuze, pentru ca apoi să ajungă în Bulgaria, unde condițiile din taberele de refugiați sunt teribile, iar polițiştii foarte brutali".

În Harmanli nimeni n-a auzit despre cei 130 de poliţişti de frontieră europeni. În vreme ce activitatea acestora este discretă şi puţin cunoscută de locuitorii din regiune, refugiaţii stârnesc multă rumoare la Harmanli. Cei mai mulţi cetăţeni se întreabă mai ales de ce, brusc, străzile au fost împânzite de o puzderie de poliţişti şi jandarmi.

S-a spus că poliţiştii bulgari comasaţi în regiune au misiunea de a "proteja populaţia de refugiaţi", cel puţin asta relatează unii locuitori. Numai că, deocamdată, este exact pe dos. Oamenii în uniformă sunt cei care tulbură localnicii. "În numai o săptămână, mi s-a cerut de trei ori să prezint actele la control. Pentru ce să mă verifice pe mine? Eu trăiesc aici de când m-am născut", s-a plâns Mitko, muncitor din Harmanli.

Romii împotriva refugiaţilor

Explicaţia lui este simplă: poliţiştii bulgarii îi consideră pe romi suspecţi la modul general. Mulţi alţi bărbaţi din Harmanli cu pielea închisă la culoare pe care îi întrebi ce părere au despre acest lucru vor confirma spusele lui Mitko.

Prezenţa masivă a poliţiştilor a început acum câteva săptămâni, povestesc oamenii locului, într-o cafenea aflată într-un cartier de romi, vorbitori de limbă turcă. Decizia a venit pe fondul unei bătăi în centrul de refugiaţi. Refugiaţii, spune unul dintre bărbaţii intervievaţi, ar trebui daţi afară din ţară. "Au crescut cu cuţitele în buzunare şi sunt oameni periculoşi".

Un alt tânăr, deşi spune că nu se teme de refugiaţi, declară că este înfuriat că soţia lui se teme să mai iasă afară după lăsarea întunericului. Refugiaţii despre care vorbeşte toată lumea sunt doar bărbaţi tineri, care ies afară doar în grup şi a căror limbă nu poate fi înţeleasă, şi care se uită insinuant la femei, povesteşte tânărul.

Teamă, nu ură

Totuşi, nu se poate spune că la Harmanli atmosfera ar fi infestată de ură împotriva refugiaţilor. "Oamenii se tem, însă nu îi urăsc pe refugiaţi", povesteşte chelneriţa Iveta Lazarova. Cu toţii suntem de acord, spune ea, că celor din centrele de primire ar trebui să li se interzică să părăsească perimetrul acestora după venirea serii, astfel încât femeile din Harmanli să se simtă în siguranţă.

Femeia nu ştie că această interdicţie a fost deja introdusă. Oricum, spune că nu se teme. "Multe femei se plâng că refugiaţii se uită jignitor la ele. Aceşti bărbaţi nu sunt obişnuiţi să vadă femei în tricou şi cu capul descoperit. Nimeni nu s-a uitat astfel la mine până acum. Poate şi pentru că nici eu nu le dau atenţie".

După părerea ei, problema este alta. Refugiaţii sunt băgaţi cu toţii în aceeaşi oală. În vreme ce bărbaţii din Afganistan se poartă urât şi sunt mai degrabă needucaţi, refugiaţii sirieni sunt înstăriţi şi educaţi. "Cu toate acestea, localnicii i-au tratat neprietenos pe toţi".

Mitko este de părere că nou-veniţii "sunt prost crescuţi". Le lipseşte educaţia, stau pe jos şi poartă bluze cu glugă. Mitko însuşi are o vestimentaţie similară, lucru pe care îl realizează în timp ce vorbeşte. Stingherit, aruncă ţigara şi îşi dă jos gluga.

Autor: Tatjana Vaksberg / vd