În arest preventiv, în închisorile europene

Un tribunal din Berlin, aprilie 2021. Un tânăr de 19 ani este adus în fața judecătorului. Tânărul bărbat este fără adăpost, dependent de Crystal Meth. Doarme în diferite gări prin Berlin. Aceste informații sunt de ajuns judecătorului pentru a decide: acuzatul nu va fi lăsat să plece. Nu pentru că ar fi fost deja găsit vinovat de furtul a două sticle de parfum "La Vie Est Belle" de la Lancôme, motivul pentru care poliția l-a arestat cu o zi înainte - asupra acestui lucru se va decide mai târziu la proces. El este reținut pentru a asigura că se va prezenta în fața instanței în ziua procesului, fără riscul de a dispărea dacă ar fi eliberat. 

Există în fiecare an mii de astfel de cazuri, după cum descrie juristul și jurnalistul Ronen Steinke în cartea sa "Vor dem Gesetz sind nicht alle gleich" (În fața legii nu sunt toți egali). Doar 3% din persoanele acuzate de o infracțiune ajung în arest preventiv, dar cifrele se adună: aproximativ 100.000 de oameni în Uniunea Europeană se află în închisoare fără o condamnare definitivă. Un deținut din cinci, 12.000 doar în Germania – oameni care nu au fost încă găsiți vinovați, dar care sunt ținuți în ciuda acestui fapt în închisoare.

În alte țări din UE, numărul celor arestați preventiv este și mai mare decât în Germania.

Arestul preventiv durează uneori luni întregi, în unele țări, în medie peste un an, până când se ajunge în fine la proces.

Și în multe țări sunt anumite grupuri din rândul cărora provin cu precădere cei arestați preventiv. 60% din cei aflați în arest preventiv ar fi persoane de origine străină, potrivit statisticilor procuraturii germane. În același timp, doar 30% din inculpații din Germania sunt străini, ceea ce înseamnă că străinii sunt mult mai des trimiși în arest preventiv decât cetățenii germani. În totalul populației Republicii Federale, străinii reprezintă doar 12 procente. În plus, mulţi dintre cei deținuți preventiv nu au loc de muncă, jumătate din ei nu au adăpost, potrivit studiului.

Majoritatea deținuților în arest preventiv sunt acuzați de fapte mai puțin grave

"De regulă, este vorba de o combinație între o sticlă de tărie, cafea sau o băutură energizantă și salată de carne sau sardine în ulei", spune Christine Morgenstern, profesoară de Drept Penal și Studii de Gen la Freie Universität din Berlin. În teza ei postdoctorală, ea a studiat arestul preventiv în Europa. Mai mult de o treime din persoanele aflate în arest preventiv în Germania sunt acuzate de furt, de regulă delicte minore, de genul celui menționat la începutul acestui articol. Și deși datele disponibile sunt puține, analizele arată că nu este doar o problemă a Germaniei. "Am constatat un tipar similar în alte țări europene pe care le-am analizat", arată Morgenstern. "Chiar și în țări cu politici și mai liberale."

Pentru a stabili dacă să trimită sau nu un acuzat în arest preventiv, judecătorii trebuie să cântărească mai multe aspecte: dacă persoana va fi eliberată, va încerca ea să manipuleze dovezile, să intimideze martorii sau chiar să fugă? În 95% din deciziile de trimitere în arest preventiv din Germania, judecătorii menționează ca motiv teama că acuzații s-ar putea sustrage urmăririi penale.

Teoretic, judecătorii ar trebui să ia aceste decizii pe baza unor dovezi concrete în fiecare caz în parte. Realitatea arată însă adesea altfel, explică avocata Lara Wolf. "Oamenii sunt trimiși în arest preventiv pe baza unor sentimente, presupuneri, generalizări." Lucrarea ei de doctorat este un studiu rar pe tema riscului de fugă al inculpaților, în care se cercetează empiric ce factori de ordin personal influențează sustragerea de urmărirea penală.

Membrii grupurilor sociale deja dezavantajate sunt trimiși mai des în arest preventiv

Cercetarea Larei Wolf arată că, pe fondul lipsei unor studii concrete, judecătorii își construiesc propriile teorii, pe baza experiențelor personale și a prejudecăților. Lucrările juridice de referință și interviurile cu judecători arată următoarele: contactele cu străinătatea, lipsa locuinței, lipsa unui loc de muncă, educația precară sunt toate considerate la modul general posibile circumstanțe de favorizare a sustragerii de la urmărirea penală. Pozitiv sunt interpretate un loc de muncă stabil, o bună educație și existența unor obligații personale. Până spre sfârșitul anilor 80, unii judecători considerau că relațiile homosexuale nu ar fi la fel de solide precum cele heterosexuale, ceea ce ar spori riscul ca inculpații să se sustragă procesului. Toate acestea arată că persoanele din grupurile sociale deja discriminate riscă să fie trimise mai des în detenție înaintea procesului.

Wolf a analizat 169 de cazuri din întreaga Germanie în care judecătorii au presupus că există risc de fugă, dar au fost totuși nevoiți, din motive tehnice și procedurale, să îi elibereze pe inculpați. "Am fost surprinsă cât de clare au fost rezultatele", spune ea. În marea majoritate a cazurilor, inculpații s-au prezentat la proces, doar 14 din cei 169 au fugit. Un alt avocat care a analizat cazuri similare din jurisdicția sa a găsit un singur caz din 65 de sustragere de la urmărirea penală. "Fenomenul atinge o amploare care arată un eșec major al sistemului, ceea ce face ca funcționarea sa de bază să devină nelegitimă", spune Wolf. "Consider că este șocantă ideea de a întemnița oamenii pe baza unor sentimente, a unor impresii false, fără niciun fel de dovadă."

Nici Asociația Judecătorilor Germani, nici Administrația pentru Justiție, Diversitate și Antidiscriminare din Berlin nu au dorit să se pronunțe, la solicitarea DW, pe marginea rezultatelor acestui studiu.

În arestul preventiv, există adesea condiții deosebit de dure: deținuții stau de regulă 23 de ore pe zi în celula lor, fără contact cu lumea exterioară și fără activități de petrecere a timpului. Măsurile de resocializare, precum munca sau programele sociale, nu stau la dispoziția celor pentru care există încă prezumția de nevinovăție, explică profesoara de Drept Penal Christine Morgenstern. La acestea se adaugă experiența cutremurătoare de a fi smuls din viața de zi cu zi, fără a ști ce urmează. Din cercetările ei, Morgenstern știe că "este o situație personală foarte neplăcută, instabilă, înfricoșătoare."

Aproape jumătate din cei arestați preventiv nu sunt condamnați în final la închisoare

Iar această situație poate fi una de durată. Peste 50% din cei arestați preventiv petrec în medie trei luni sau mai mult în închisoare.

Legea germană prevede clar că perioada arestului preventiv trebuie să fie proporțională cu posibila pedeapsă. Timpul petrecut în arest preventiv se scade din pedeapsa finală.

Dar în aproape jumătate din cazuri procesul se încheie fără o condamnare la închisoare. Statisticile arată că aproape 30% din cei aflați în arest preventiv sunt eliberați condiționat după proces. 10% primesc o amendă penală, în timp ce 8% sunt fie declarați nevinovați sau scapă cu alte măsuri, printre care întreruperea procedurii de urmărire penală.

Există alternative la care ar putea apela tribunalele. În cazul cetățenilor comunitari, Poliția și Justiția pot colabora pentru a facilita judecarea persoanei în țara ei de proveniență, în locul arestării ei preventive la fața locului, spune Morgenstern. Doar că "aceste posibilități nu sunt folosite mai deloc".

Unii pledează pentru alte măsuri - precum montarea unei brățări electronice de monitorizare. Acest lucru se practică deja în Italia sau Belgia. Morgenstern este însă precaută: "În Belgia, de exemplu, se practică foarte des aceste măsuri alternative, dar se trimit în continuare la închisoare foarte multe persoane. Deci nu se câștigă până la urmă nimic din punct de vedere al dreptului la libertate".

Mai puțini arestați preventiv ar putea reduce presiunea asupra închisorilor suprapline

Numărul mare de arestați preventiv contribuie major la problema suprapopulării închisorilor: în una din trei țări europene, numărul deținuților depășește capacitatea oficială de ocupare a închisorilor. Un aspect deosebit de problematic mai ales în timp de pandemie: mai multe persoane într-o celulă și condițiile proaste de igienă fac ca închisorile să fie un spaţiu ideal de răspândire a bolilor infecțioase precum Covid, după cum a arătat o cercetare a DW.

Dacă toți cei arestați preventiv ar fi lăsați în libertate, în aproape toate țările europene închisorile nu ar mai fi supraaglomerate. Și atunci când în anumite situaţii arestul preventiv rămâne necesar, dacă numărul celor închiși înainte de proces ar scădea, închisorile ar fi ceva mai relaxate, la fel ca și cei închiși în ele.

Acest proiect este o investigație comună în cadrul European Data Journalism Network.

Conducerea proiectului: Civio

Participanți: Deutsche Welle, Divergente, El Confidencial, EUrologus, OBCT, VoxEurop