Performanţele avioanelor F-16 şi MiG-29

În curbă pilotul este apăsat în scaun cu o forţă ce depăşeşte de mai multe ori atracţia pământului. Numai cu o sănătate de fier şi cu ajutorul unor pantaloni speciali care apasă sângele din picioare, piloţii reuşesc să rămână conştienţi. Foarte rar se zboară cu o viteză sub 900 de kilometri pe oră.

"Acceleraţia te lasă fără cuvinte", a explicat fostul pilot al aviaţiei germane, Joachim Vergin. A pilota un avion de vânătoare se poate compara cu o cursă în montagne russe, doar că forţele sunt în avion de două ori mai mari. În plus, în timpul unei misiuni de luptă, pilotul trebuie să mânuiască mai multe sisteme de armă. Trebuie să lupte, să se apere, să se eschiveze. Lupta este pe viaţă şi pe moarte, adesea la viteze supersonice.

Motoare turate la maximum

Avioanele de luptă cu reacţie şi-au făcut pentru prima dată apariţia la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Motorul cu reacţie le făcea mult mai rapide decât avioanele cu elice, folosite până atunci.

Un motor cu reacţie funcţionează în felul următor: prin orificiul din faţă este absorbit aer în motor şi comprimat. Apoi se injectează kerosen în aerul comprimat, care este aprins. În urma acestui procedeu, aerul iese cu o forţă "extrem de mare" din motor, a explicat Dr. Robert Kluge, expert în materie de aviaţie în cadrul muzeului tehnic Deutsches Museum.

Dat fiind că acel aer este accelerat, potrivit legilor fizicii apare o forţă de propulsie, care împinge avionul înainte.

Atac din aer

Avioanele de luptă pot ataca ţinte atât în aer cât şi la sol. Pentru o luptă aeriană un avion poate fi înarmat cu rachete aer-aer, care pot fi trase în timpul zborului şi pot distruge o ţintă aflată şi ea în zbor.

Pentru atacul unor ţinte la sol, avioanele trebuie înarmate cu rachete aer-sol, sau cu simple bombe gravitaţionale care, "potrivit legilor fizicii" cad pe pământ, după cum a explicat Leonhard Houben, istoric şi colaborator al Muzeului de Istorie Militară din Berlin-Gatow.

Tehnica compromiselor

La construcţia unui avion de luptă se are în vedere dacă acesta va ataca alte avioane în aer, capabile să se apere, sau va fi folosit doar pentru bombardarea unor ţinte la sol. Scopul în care un avion se construieşte se regăseşte şi în tehnica de la bord. Dacă e construit mai ales pentru luptă aeriană, el trebuie să fie mai uşor şi foarte mobil. Pentru a i se mări raza de acţiune, el trebuie dotat cu rezervoare de carburant mari.

Avionul MiG-29, de pildă, a fost construit cu un scop foarte precis. El trebuia să apere ţările Pactului de la Varşovia de avioanele NATO. Acest avion intrat în dotarea ţărilor socialiste în 1983 se poate ridica foarte rapid de la sol şi apropia de ţintă. MiG-29 are din pricina modului în care este construit o mobilitate ieşită din comun, ceea ce-l recomandă pentru luptele aeriene. Pentru scurt timp, el poate sta imobil în poziţie verticală. La început avionul era dotat cu rezervoare mici de carburant, pentru a se economisi greutate.

F-16: un avion multirol

Majoritatea avioanelor de luptă moderne sunt însă construite în mai multe scopuri. Houben a explicat că e mai economic să construieşti avioane multirol fiindcă pot fi fabricate în număr mare într-o linie de producţie.

F-16 este un astfel de avion fabricat în număr mare în SUA începând din anii 1970. Este avionul cu cele mai multe exemplare răspândite în întreaga lume, aflat încă în uz. Avionului i se aduc de asemenea îmbunătăţiri în permanenţă.

Houben a subliniat că avioanele "F-16, construite în urmă cu 20 de ani, au aceeaşi valoare de luptă ca şi avioanele ruseşti, construite acum 3-5 ani". Aceasta fiindcă în anii 1990 industria aeronautică rusă a avut dificultăţi, şi mulţi oameni înzestraţi au plecat în străinătate.

Mai mult sistem de arme decât armă

Pe lângă tehnica unui avion, importantă este înarmarea sa. Fără arme, un avion de luptă nu e "decât o carcasă, ca o maşină de pompieri fără scară", a explicat Robert Kluge, expert al Deutsches Museum. Înarmarea cu sisteme de arme moderne este un factor decisiv.

Numai bine înarmate avioanele sunt capabile să apere spaţiul aerian. Spre deosebire de rachetele antiaeriene, trase din sisteme antiaeriene aflate la sol, avioanele sunt extrem de mobile şi pot asigura o suprafaţă mare, fiind capabile să tragă din aer şi rachete de croazieră.

Lupte aeriene ca în filmele de la Hollywood, între avioane aparţinând unor ţări inamice, sunt puţin probabile, a explicat Leonhard Houben. Avioanele se combat reciproc cu rachete, de obicei când încă nu sunt în raza vizuală a piloţilor.

Formarea piloţilor durează ani

Cu toate acestea, piloţii fac antrenament şi pentru lupta aeriană de aproape, pentru cazul că şi-au lansat toate rachetele aflate la bord. Din acest motiv, durează ani până la formarea unui pilot. Un pilot german pentru avionul Eurofighter se formează în cinci-şase ani, iar studiul costă cinci milioane de euro pentru fiecare pilot.

Adesea un pilot învaţă să zboare doar cu un anumit tip de avion. Când pilotul Vergin a trecut de la avionul Phantom la Tornado, i-au fost necesare şapte luni de şcolarizare.

Avioanele de luptă sunt un mit

Avioanele de luptă sunt într-un război mai mult decât suma capacităţilor lor tehnice. Avionul este un "mit", a declarat Robert Kluge, fiindcă spre deosebire de oameni se poate mişca şi în a treia dimensiune. Un avion poate fi privit şi ca simbol, care poate întări moralul armatei proprii. Şi este şi o figură de şah importantă în strategia războilui. Doar a poseda avioane poate fi suficient pentru a-i face pe inamici să dea înapoi.