Germania: Lipsă acută de dascăli

Dacă sistemul de învăţământ din Germania ar primi un calificativ general, cel mai potrivit ar fi "inadecvat". Pereţii şcolilor se cojesc, toaletele se degradează şi multe săli de sport sunt închise, în lipsa unor reparaţii prea mult amânate. Nici atât de necesara digitalizare nu avansează în ritmul dorit. Tot mai mulţi elevi se confruntă cu probleme serioase la ore. Criza provocată de pandemie a scos clar la lumină eşecurile din sălile de clasă. 

Parte din infrastructura germană

Părinţii cunosc deja gustul amar al problemelor generate de tristeţea ce domneşte în clase. Tocmai în bogata Germanie! Mizeria din educaţie este şi ea rezultatul unei administrări eronate şi a planificărilor greşite, care au generat criza generală din infrastructura Republicii Federale Germania. În paralel, au crescut însă aşteptările faţă de politica educaţională, care trebuie să ajute la soluţionarea problemelor sociale, cum ar fi integrarea şi educaţia demografică.

Cel mai mult suferă elevii din cauza lipsei de profesori. "În acest moment estimăm că nu sunt ocupate între 30.000 şi 40.000 de posturi de profesori. Miniştrii de resort din landurile federale consideră că lipsesc 12.000 de profesori. Este o mare diferenţă în estimările noastre", spune Dagmar Wolf, şefa departamentului pentru educaţie din cadrul Fundaţiei Robert Bosch, într-o discuţie cu DW.

Asociaţia Profesorilor din Germania consideră că miniştrii de resort prezintă criza ceva mai trunchiat. În multe landuri, numărul de ore se calculează la început de an în funcţie de numărul lipsă de profesori, astfel încât necesarul este acoperit doar pe hărtie, potrivit unui raport citat de Redaktionsnetzwerk Deutschland (RND). Uneori părinţii sau alte persoane fără pregătire pedagogică sunt angajaţi pe post de ajutor dar apar în statistici ca fiind profesori. Potrivit cifrelor prezentate de Conferinţa Ministerelor Culturii din landurile federale, în 2021 lucrau în Germania aproximativ 833.000 de profesori.

Cel mai mare deficit de profesori din ultimii 50 de ani

"Semnale de alarmă au apărut de mult timp. Ne confruntăm cu un deficit de pedagogi de un deceniu. Şi totuşi nu îmi amintesc să ne mai fi confruntat cu o criză atât de dramatică şi de o asemenea profunzime, precum cea de acum. Şi am vechime în domeniu", spune preşedintele Asociaţiei Profesorilor din Germania, Heinz-Peter Meidinger, în discuţia cu DW. El estimează că este "cea mai mare criză de profesori din ultimii 50 de ani".

La fel consideră situaţia aproximativ două treimi din directorii unităţilor de învăţământ (67 la sută) care susţin că cea mai mare provocare este lipsa personalului cu calificare pedagogică. Cifrele se regăsesc în Barometrul Şcolar, publicat în urmă cu câteva zile de Fundaţia Robert Bosch. În zonele cu probleme sociale, procentajul este chiar de 80 la sută.

Prin comparaţie, restul provocărilor din învătământ devin secundare. Mult prea lentul proces de digitalizare mai este nominalizat printre problemele din şcoli (de 22 la sută dintre repondenţi), prea multă birocraţie (21 de procente) şi un volum prea mare de muncă (20 de procente). Pentru studiul reprezentativ, institutul demoscopic Forsa a chestionat online, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii octombrie şi mijlocul lunii noiembrie, 1055 de directori de şcoală.

Heinz-Peter Meidinger identifică trei cauze principale care au dus la situaţia din învăţământ. În primul rând, politicienii au reacţionat prea târziu la rata crescută a naşterilor din ultimii 12 ani. În al doilea rând, s-a acceptat, cu 20-30 de ani în urmă, reducerea locurilor în facultăţile de profil. "Şi, în al treilea rând, au existat valuri de imigranţi. Precum cel din Ucraina, care a adus 200.000 de copii care trebuie să înveţe în Germania. Şcolile nu erau pregătite pentru aşa ceva".

Necesarul de profesori numai pentru aceste şcoli a fost calculat de Institutul German pentru Economie: dacă 3,5 procente din totalul celor 7,5 milioane de copii şi tineri din Ucraina ajung în Germania, ceea ce ar reprezenta 261.000 de minori, atunci ar fi nevoie de 13.500 de profesori suplimentari. În cazul unei cote de 5 procente, deci pentru 373.000 de refugiaţi minori, necesarul de profesori suplimentari ar ajunge la 19.400.

Până la 80.000 de locuri neocupate în viitor

Marea criză de abia se profilează: "Ne îndreptăm spre perioada în care generaţiile cu multe naşteri mai au puţin până la pensie. Ceea ce va accentua dramatic situaţia", spune Dagmar Wolf. Cercetătorii sunt de părere că "până în anul 2030 vor exista 80.000 de locuri vacante pentru profesori". Lipsesc, în plus, asistenţi sociali din şcoli, psihologii şi cei care ajută la integrarea micuţilor. Scopul incluziunii este ca fiecare om să fie acceptat şi să se bucure de drepturi egale în societate, indiferent de sex, vârstă, origine sau starea sănătăţii.

Wolf consideră că "se impune un plan de acţiune urgent". Ceea ce este valabil şi pentru colaborarea dintre cele 16 landuri federale, care sunt responsabile pentru educaţie în sistemul federal din Germania. În Conferinţa permanentă a Ministerelor Culturii, politica educaţională este coordonată în comun. În paralel însă, landurile federale îşi urmăresc propriile interese, mai ales atunci când este vorba de a-i atrage pe cei mai buni profesori. "Dacă ne uităm la Bavaria, de exemplu, atunci strategia premierului Markus Söder este ca, în anul următor, să atragă cât mai mulţi pedagogi din alte landuri federale", spune Wolf. Landurile federale îşi fac, aşadar, singure concurenţă.

Dar cum ar putea deveni meseria de profesor mai atractivă? Heinz-Peter Meidinger critică înspăimântătoarea birocraţie: "Dacă profesorii sunt întrebaţi ce îşi doresc cel mai mult, răspunsul nu se referă la majorarea salariului, ci la mai mult timp pentru activitatea lor de bază". Colegele şi colegii lui primesc tot mai multe sarcini suplimentare. Trebuie realizate statistici, adunaţi bani pentru manuale, organizate tabere cu copiii şi proiecte suplimentare. "Evident că şi digitalizarea impune un volum mare de pregătiri suplimentare şi de sprijin, care deseori lipseşte".

Planul în 15 puncte al sindicatelor

Sindicatul Educaţie şi Ştiinţă (GEW) a prezentat recent politicienilor un "Plan în 15 puncte pentru combaterea deficitului de profesori". Şi sindicatele solicită tăierea nodului gordian al birocraţiei: angajarea de personal administrativ şi specializat în IT ar "uşura munca profesorilor în domenii adiacente". Mai sunt propuse majorări salariale, calificarea personalului din alte domenii, o mai bună dotare a şcolilor, suplimentrarea numărului de locuri pentru viitorii pedagogi în facultăţi şi renunţarea la limitarea calificării în învăţământul superior.

Şi "ajutorul suplimentar" din străinătate este susţinut de sindicate. Diplomele de profil din alte state ar trebui recunoscute mai uşor. Cele mai recente date publicate de Conferinţa Ministerelor Culturii arată că cei mai mulţi profesori străini angajaţi în Germania provin din Europa. Pe primul loc sunt francezii, cu 939 de profesori, urmaţi de polonezi, cu 810 pedagogi, apoi de italieni cu 728 de dascăli angajaţi în Germania. În statistică se mai regăsesc şi profesori din Austria (732), Marea Britanie (690), Turcia (678), Spania (672), Grecia (540) şi Federaţia Rusă (528).

Profesorii străini şi piedicile birocratice

"Problema nu este lipsa de interes a profesorilor străini, ci faptul că, din cauza procesului foarte complicat de recunoaştere a calificării, nu au aproape nicio şansă", explică Dagmar Wolf de la Fundaţia Robert Bosch. Pentru a lucra ca profesor este nevoie de recunoaşterea diplomei eliberate de ţara de origine.

"În sistemul federal ne confruntăm cu lipsa unei reguli unitare, în condiţiile în care landurile federale acţionează individual". Prin urmare, deşi interesul unor potenţiali candidaţi din străinătate este mare, "în final, doar foarte, foarte puţini reuşesc să treacă piedicile birocratice din sistem".

Pe fundalul crizei de personal din învăţământ, Wolf cosideră că Germania, naţiune a exportului şi a ştiinţei, a cărei principală materie primă este educaţia cetăţenilor săi, primeşte cele mai slabe note. Germania nu este doar în pericol de a rămâne corijentă, ci "este deja repetentă". Dar, adaugă experta, "şi unii dintre cei care au rămas repetenţi au reuşit să aibă o carieră strălucită ulterior".