Greşelile administraţiei Obama din unghiul generalului Scowcroft

Generalul Scowcroft, un fost consilier de securitate al administraţiilor republicane conduse de preşedinţii americani Ford şi Bush este un expert cunoscut în domeniul militar şi al culegerii de informaţii.

Generalul critică pasivitatea administraţiei Obama deopotrivă în chestiunea conflictului dintre israelieni şi gruparea teroristă, islamistă Hamas, cât şi în în chestiunea spionajului efectuat de americani în Germania. În această din urmă chestiune Scowcroft i-a cerut preşedintelui să ia iniţiativa unei reapropieri de Angela Merkel.

Unele din ideile generalului sunt discutabile. Aşa de pildă, Scowcroft face abstracţie de unificarea organizaţiei palestiniene Fatah, cu gruparea extremistă Hamas, care s-a materializat recent în formarea unui guvern palestinian de uniune naţională. În ciuda acestei integrări, Scowcroft crede că ambele organizaţii ar acţiona separat una de alta. Ceea ce nu se poate afirma de fapt decât, cel mult, pentru sfera operaţiunilor militare derulate în Gaza, teritoriu aflat integral sub controlul Hamas.

Generalul consideră aceste operaţiuni „o tragedie pentru întreaga fâşie Gaza”, dar susţine că „mobilul grupării Hamas nu este clar”. Concomitent, chiar dacă israelienii au, potrivit lui, posibilitatea de a desfăşura operaţiuni terestre în Gaza, reocuparea fâşiei ar constitui pentru statul evreu „o amplă problemă”. În reacţie, SUA ar face bine, potrivit lui, să ceară cu maximă fermitate un armistiţiu şi, totodată, să sprijine Egiptul, ţara care, după cum relevă fostul consilier de securitate, „e măcar în măsură să interzică importul de noi rachete de către Hamas”.

Scowcroft pare să ignore rivalitatea actuală dintre Egipt şi Turcia, precum şi extrem de problematica susţinere a teroriştilor islamişti din teritoriile palestiniene de către guvernul islamist de la Ankara.

Pe de altă parte, generalul recunoaşte că actualul conflict din Gaza „are de-a face mai mult cu focarul de conflict sirian şi irakian”, decât cu eşuatele tentative ale şefului diplomaţiei americane, Kerry, de a negocia un acord de pace israeliano-palestinian”.

Totodată, Scowcroft crede că litigiul e încărcat simbolic. Prin urmare, perpetuarea lui ar fi, pe termen lung, foarte periculoasă, astfel încât Obama ar trebui să se implice personal în mod cât mai activ în medieri, autoritatea sa prezidenţială având eventual ponderea necesară scoaterii din noroi şi mutării din loc a împotmolitei căruţe.

Scowcroft a criticat comportamentul SUA în Orientul Apropiat şi Mijlociu, modul în care a acţionat administraţia Obama fiind de natură să distrugă încrederea multora în America şi să reducă influenţa superputerii în regiune. Generalul s-a arătat nemulţumit în special de prestaţia administraţiei de la Washington „în Siria, unde preşedintele a făcut unele gesturi rămase însă neconcludente, iar Irakul se dezintegrează, în timp ce în Libia lucrurile au pornit bine şi s-au terminat cu un dezastru”.

Regretând lipsa de hotărâre a lui Obama, care ar fi, pe de altă parte, „un bun comunicator”, generalul a reliefat că în special absenţa consecinţelor după atacurile siriene cu arme chimice, deşi Washingtonul specificase că, prin acest atac, se depăşise o linie roşie, „ne-a creat mari greutăţi”.

În mod salutar, Scowcroft scoate în evidenţă dificultatea elaborării unei strategii americane de ansamblu în Orientul Mijlociu, care este „o regiune atomizată etnic şi religios”. Totuşi, SUA ar trebui, potrivit generalului, să intervină în Irak, fie şi doar pentru construcţia unui nou cabinet şi susţinerea acestui executiv eventual prin lovituri aeriene, menite să protejeze guvernul de la Bagdad de teroriştii islamişti.

În schimb, generalul a subliniat cât de dificilă ar fi o cooperare cu Iranul, mai ales dacă s-ar putea rezolva contenciosul programului nuclear iranian, care s-a aflat la baza conflictului dintre şiiţi (precum cei din Iran) şi suniţi, (precum guvernanţii saudiţi ori teroriştii ISIS, Hamas ori al Quaida).