Homosexualii: păcatul de a fi ce sunt

Potrivit The Human Dignity Trust, aproape 70 de ţări din întreaga lume incriminează activitatea sexuală consensuală între persoane de acelaşi sex, iar în 11 dintre aceste state se poate impune pedeapsa cu moartea.

Papa Francisc, într-un interviu acordat în ianuarie anul acesta agenţiei The Associated Press: „Homosexualitatea nu este o infracțiune. Da, dar este un păcat. Bine, dar mai întâi să facem distincţia între un păcat şi o infracțiune. Este un păcat şi lipsa de caritate a unora faţă de alţii“.

Ultimele sondaje de opinie arată că o parte însemnată a românilor nu sunt împotriva persoanelor LGBT, dar asta e doar materia primă a statisticilor, care  în multe cazuri monitorizează doar vedeniile teoriei. Când într-o familie mama și tatăl află că băiatul lor este gay sau fata lesbiană, teoria alunecă amețitor pe toboganul revoltei și al întrebării înlemnite: „Ce blestem a coborât pe capul nostru?“

Directorul executiv al Asociației ACCEPT, Florina Presadă, vorbește pentru DW despre problemele și violențele la care sunt supuse persoanele comunității LGBT, inclusiv de către unii polițiști,  și fobia politicienilor față de cuplurile homosexuale.

DW: Îți propun să începem discuția noastră despre problemele cu care se confruntă comunitatea LGBTIQ+ din România pornind de la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 23 mai în cazul Buhuceanu – Ciobotaru prin care statul român este obligat „să adopte o formă juridică de recunoaştere a familiilor formate din persoane de acelaşi sex“. Hotărârea a fost pronunțată după 4 ani de la sesizarea Curții.

Florina Presadă: Hotărârea CEDO împotriva României în cazul Buhuceanu și Ciobotaru și al altor 20 de familii spune ceea ce spunem și noi de ani de zile, și anume că familiile formate din persoane de același sex trebuie recunoscute și protejate legal de statul român. Solicităm încă o dată Guvernului și Parlamentului să recunoască legal aceste familii, pentru că ele merită acest lucru, la fel ca toate familiile clădite pe iubire, respect și încredere. Sunt familii reale și legitime. Lipsa cadrului legislativ pentru protecția legală a familiilor LGBTIQ+ le condamnă pe acestea la nesiguranță și invizibilitate. Este un imperativ moral de care decidenții politici trebuie să țină cont, dincolo de hotărârea CEDO. În sensul celor spuse e revelator faptul că în acest moment România e printre ultimele cinci țări din Uniunea Europeană care nu oferă nicio protecție legală acestor familii.

În ce fel a fost implicată asociația în instrumentarea acestui proces finalizat cu o „hotărâre istorică“, așa cum v-ați pronunțat public?

Asociația ACCEPT a clădit acest caz împreună cu cele 21 de familii ca urmare a muncii sale la firul ierbii cu comunitatea. Am văzut situațiile de viață cu care s-au confruntat acestea în lipsa cadrului legal care să le protejeze. În cazul lor, cel mai mult doare imposibilitatea unuia de a-i fi alături partenerului sau partenerei mai ales în situații dramatice sau chiar tragice, atunci când el sau ea e în șomaj, la spital sau la morgă.

Aveți în portofoliul asociației astfel de cazuri?

Vă dau doar un exemplu: în momentul intrării în vigoare a măsurilor adoptate pentru prevenirea răspândirii epidemiei de COVID 19, au existat familii separate, pe aeroport, deoarece, ele nefiind recunoscute ca atare, cei doi parteneri nu au putut intra în țară. Sunt tot felul de situații născute din lipsa recunoașterii legale a acestor familii de către statul român.

Și nu în ultimul rând, e vorba despre mesajul dat de către statul român prin acest vid legislativ, unul care legitimează discriminarea acestor familii în ochii societății românești.

Așadar, punerea în aplicare a hotărârilor CEDO nu e doar o chestiune de stat de drept și de democrație, ci și o nevoie căreia statul român trebuie să îi răspundă, cu impact direct în bunăstarea cetățenilor români.

Știu că de-a lungul timpului ați avut mai multe inițiative legislative care urmau să vină în sprijinul comunității LGBT, însă majoritatea au rămas în sertarele prăfuite ale Parlamentului.

Asociația ACCEPT a contribuit decisiv la dezincriminarea relațiilor homosexuale prin abrogarea articolului 200 din Codul Penal în 2001 și la adoptarea legislației împotriva discriminării, care acoperă și orientarea sexuală drept criteriu protejat. De asemenea, am contribuit la prevederile anti-discriminare din legislația penală, care la rândul ei acoperă criteriul orientării sexuale. Dar nu este suficient, am militat constant pentru recunoașterea drepturilor comunității LGBTIQ+ în România, solicitând, printre altele, forme de protecție legală pentru familiile formate din persoane de același sex (atât căsătorie civilă, cât și parteneriat civil) și o procedură de recunoaștere a genului bazată pe autodeterminare pentru persoanele transgender.

Alte instituții ale statului au fost mai receptive față de problemele cu care se confruntă minoritatea cuplurilor de același sex din România?

Există instituții cu care am colaborat de-a lungul timpului, care au rolul de a aplica legislația anti-discriminare sau de a media un dialog inter-instituțional, cum sunt Avocatul Poporului sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Dar schimbările majore sunt în continuare așteptate de la cei din Guvern sau Parlament, iar până acum acest dialog a fost sporadic, în ciuda dorinței noastre de a avansa pe calea statului de drept, a egalității în drepturi și a democrației. Le reamintim că au obligații față de toți cetățenii români, iar societatea românească la rândul ei le cere să recunoască familiile formate din persoane de același sex. În acest sens, 68% dintre români consideră că toate familiile ar trebui protejate de lege în România, inclusiv familiile formate din persoane de același sex, conform unei cercetări a Asociației ACCEPT din 2021.

Și totuși, majoritatea românilor sunt „toleranți“ față de homosexuali doar în sondajele de opinie, pe când în realitate, adică față în față, îi repudiază, îi plasează în afara societății. În condițiile în care la școală adolescenții „altfel“ sunt supuși bullyng-ului de colegii lor, suntem martorii unor cazuri dramatice care necesită consiliere psihologică, psihoterapie iar uneori chiar asistență juridică. Cum vă implicați în rezolvarea unor astfel de cazuri?

Asociația ACCEPT pune la dispoziția membrilor comunității LGBTIQ+ servicii de asistență juridică, dar și de consiliere psihologică pentru cei aflați în nevoie. Din nefericire, sunt multe astfel de cazuri care au nevoie de ajutor. De serviciile noastre beneficiază anual peste 500 de persoane, fie că vorbim despre familii formate din persoane de același sex, de persoane transgender sau de tineri discriminați în sistemul de educație din cauza orientării lor sexuale sau a identității de gen.

O bună parte din serviciile noastre merg și la familiile formate din persoane de același sex care sunt protejate ca atare în alte state, dar pe care România nu le recunoaște din punct de vedere legal. Aici încercăm să convingem statul român să pună în aplicare hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Coman împotriva României, o altă hotărâre construită de ACCEPT împreună cu Adrian Coman și Clai Hamilton în ceea ce privește drepturile acestora ca cetățeni ai unei țări membre a Uniunii Europene.

Sunt cazuri în care persoane aparținând comunității LGBT au fost agresate chiar de polițiști atunci când au depus plângere în urma unei agresiuni fizice sau psihice.

Este adevărat, există astfel de cazuri întâlnite chiar în activitatea de consiliere juridică pe care Asociația ACCEPT o face pentru oamenii din comunitatea LGBTIQ+. Acesta este și motivul pentru care fenomenul de sub-raportare este atât de des întâlnit în comunitatea LGBTIQ+, atitudinea organelor de urmărire penală în raport cu comunitatea noastră, gradul ridicat de transfobie și homofobie, care, din păcate, încă este prezent în poliție și în alte autorități și instituții publice. Pentru victima LGBTIQ+ care se adresează poliției, există riscul de a fi umilită, batjocorită, discriminată din cauza orientării sexuale ori a identității de gen, sau poate fi supusă unor noi infracțiuni de amenințare, hărțuire, loviri și alte violențe.

Dintr-un raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, rezultă că în timp ce 43% dintre românii LGBTIQ+ au fost hărțuiți în anul 2019, doar 4% dintre ei au și depus o plângere. Motivul este tocmai atitudinea și comportamentul poliției în raport cu victimele din comunitatea noastră, care poate ajunge până la acte de violență fizică sau psihică, dar și cu prejudecata organelor de urmărire penală.

Tocmai de aceea considerăm că este atât de necesară instruirea adecvată a organelor de urmărire penală, care trebuie să fie atente la particularitățile infracțiunilor motivate de ură și la interacțiunea cu victima LGBTIQ+ a acestor infracțiuni. Noi am venit cu câteva soluții, însă ele trebuie preluate de către statul român și să devină parte a unui sistem coerent și funcțional, pentru că Asociația ACCEPT nu are resurse și nici obligația de a instrui toate persoanele angajate în sistemul public care interacționează cu victimele LGBTIQ+ ale infracțiunilor motivate de ură.

De curând ați obținut o finanțare externă de aproape un milion de euro prin care împreună cu Parchetul General ați lansat proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTIQ+: implementarea jurisprudenței CEDO privind orientarea sexuală şi identitatea de gen“. O parte a presei și, implicit, a opiniei publice consideră că această finanțare intră în buzunarele Asociației ACCEPT. Convingeți-i că nu e așa.

Este vorba despre un grant oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE (Spațiul Economic European) în cadrul Programului Dezvoltare Locală. Obiectivul proiectului este să îmbunătățească executarea hotărârilor CEDO și aplicarea recomandărilor ECRI (European Commission against Racism and Intolerance) în România pe criteriile orientării sexuale și identității de gen. Proiectul este implementat în parteneriat cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Te rog să detaliezi obiectivele acestui proiect despre care nu am nici un dubiu că, în virtutea dictatului homofobiei, o parte însemnată a societății precum și politicienii „conservatori“ de la AUR, și nu doar de la acest partid extremist, se întreabă, revoltați, de ce trebuie „calificați“ polițiștii și procurorii în vederea anchetării infracțiunilor asupra persoanelor de orientare homosexuală.

În cadrul acestui proiect, am realizat deja 16 sesiuni pentru formarea a 160 de procurori și 160 de polițiști pe tema investigării infracțiunilor motivate de prejudecată și a promovării drepturilor persoanelor LGBTIQ+, formatori fiind psihologi, procurori și experți în domeniul respectării drepturilor omului. Așa cum arătam mai sus, este important ca profesioniștii din instituțiile de aplicare a legii să înțeleagă nevoile specifice ale persoanelor LGBTIQ+ victime ale infracțiunilor cauzate de ură. În cadrul formării, am pus accentul pe victimă, care trebuie să fie în centrul mecanismului de răspuns al autorităților publice românești în aceste situații, dar au fost abordate și cazuistică relevantă și nevoia cooperării dintre polițiști și procurori.

Vorbim despre ceea ce este solicitat statului român și prin hotărârea CEDO MC și AC împotriva României (2016), cauză aflată în supraveghere extinsă la nivelul Departamentului de Executări al Hotărârilor CEDO.

Eu cred că, pe de o parte, dacă vorbim de această finanțare, e doar o picătură într-un ocean. Dar ceea ce reclamă cu adevărat o poziționare  europeană a autorităților române față de comunitatea LGBT ține de schimbarea mentalității învechite, prăfuite, tributară regimului comunist în primul rând a politicienilor.

Este adevărat. E nevoie de o reformă mai amplă a sistemului de investigare a infracțiunilor motivate de ură și de homofobie în mod special, așa cum este indicat în deciziile Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în cadrul monitorizării executării acestei hotărâri. Iar asta nu putem face doar noi, Asociația ACCEPT. Statul român trebuie să își asume această răspundere și să aloce resursele adecvate pentru ca această reformă să devină o realitate. În fond, este vorba despre viața cetățenilor săi, chiar dacă unii sunt „diferiți“ față de marea majoritate a românilor.

 

Florina Presadă a fost senatoare USR în mandatul 2016-2020.

În februarie 2021 a demisionat din partid, declarându-se dezamăgită de noua direcție a Uniunii Salvați România.

Din decembrie 2022 este directoare executivă a Asociației ACCEPT, care activează pentru drepturile persoanelor LGBTQIA+ din România.