Industria meditațiilor nu poate suplini un organism bolnav

Meditațiile particulare au devenit o industrie cu profituri substanțiale, de cele mai multe ori nedeclarate organelor fiscale, pe care le realizează profesorii meditatori. Internetul este suprasolicitat de anunțuri ale cadrelor didactice care își oferă serviciile în special pentru disciplinele matematică, limba și literatura română și limbi străine. Evaziunea fiscală nu este singura culpă a profesorilor meditatori și nici cea mai gravă. Dacă ne referim la deontologia profesională, sunt de neacceptat cazurile în care profesorul meditează în particular elevi din clasele în care predă. Nu putem ocoli aici prezumția de vinovăție, anume favorizarea elevului la clasă în baza faptului că profesorul este meditatorul plătit al acestuia.

Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a spus la Gala Elevului Reprezentant din 7 iunie: „Eu susțin, chiar dacă se supără toată lumea pe mine, că a face meditație cu proprii elevi este o sursă de inechitate (...) Meditații în privat se vor face, dar nu cu elevii de la clasă“. Sorin Cîmpeanu a avertizat că una din măsurile disciplinare în astfel de cazuri va fi detitularizarea pe o perioadă de 5-10 ani.

După cortina datelor din statistici

Numărul elevilor de clasa a XII-a care s-au înscris pentru a susține examenul de Bacalaureat 2022 este de 126.454, cel mai mic din perioada postdecembristă. Din totalul absolvenților liceului, peste 40.000 nu vor susține Bacalaureatul. Amintim că în anul școlar 2020-2021, în 40 de licee din țară a fost înregistrată promovabilitate zero. Ministrul Cîmpeanu a declarat la vremea respectivă cu seninătate: „Vom vedea care sunt măsurile care se impun“.

Nu le-am văzut. Ministrul s-a mulțumit să facă publice date statistice, dar nu a oferit și răspunsuri la criza dramatică din sistemul de învățământ în care doar 4 din 5 elevi încheie clasa a VIII-a, doar 7 din 10 absolvă liceul, iar 1 din 4 liceeni trag linie în ceea ce privește continuarea pregătirii școlare. În mediul universitar, 10% dintre studenți abandonează studiile în fiecare an, fie pentru că nu absolvă examenele, fie pentru că își găsesc un loc de muncă sau nu mai pot fi întreținuți în facultate de părinți.

Analfabetismul funcțional a ajuns anul acesta la 42%, fără șanse de a fi diminuat în absența unor politici ferme și eficiente ale Ministerului Educației.

Elev corigent caut meditator

În acest context în care analfabetismul funcțional a ajuns la 42%, în care mai mult de 30% din copiii României trăiesc în sărăcie, în special cei din mediul rural, acolo unde abandonul școlar este aproape dublu față de mediul urban, industria meditațiilor mai pune o piatră la temelia dezastrului din învățământ. Nu sunt împotriva acestei forme de îmbunătățire a performanțelor elevilor. Sunt însă o serie de aspecte care de multe ori în loc să ducă la însănătoșirea învățământului, îl adâncesc și mai mult în boala cronică ce se acutizează de la an la an.

Cea mai gravă consecință este renunțarea din partea cadrelor didactice la o bună cadență a orelor de curs. În tot ce scriu nu generalizez, dar sunt multe cazuri în care profesorii care predau materiile la care elevii vor susține examene își țin orele de mântuială. În felul acesta, mulți școlari din clasă vor deveni clienți ai meditatorilor. Dacă nu ai profesorilor de la clasă, situații mai rar întâlnite, atunci ai colegilor de breaslă. Sigur că nu e vorba de o conspirație de genul „Lasă-l tu corigent, că va veni la mine să-l meditez“. E însă o stare de fapt, care s-a perpetuat, în sensul că asistăm la o uniformizare a proastelor performanțe la orele de clasă. Profesorii nu trec de litera manualului, nu încearcă să-i implice pe cei din bănci într-o comunicare profesor – elev, nu fac din ora de curs un spectacol cu profesorul în rolul regizorului și elevii în rolul actorilor. Sună utopic? Se poate. Dar sunt profesori care chiar procedează în felul acesta, iar rezultatele se văd: mai puțini elevi pe cap de profesor meditator.

Inegalitatea de șanse la accederea elevilor în ciclurile de învățământ se datorează în bună parte și imposibilității familiilor sărace de a-și „da copilul la meditații“. Și aici, copiii din mediul rural sunt defavorizați. Doar 25% dintre cei care absolvă examenul de maturitate sunt de la țară. Se presupune că mulți dintre ei nu au avut posibilitatea să „ia“ meditații. Sunt însă și elevi eminenți din familii sărace care nu au avut nevoie de a-și consolida cunoștințele plătind un meditator.

Învățământul formativ, o restanță postdecembristă

Un profesor poate să câștige 1.000 de lei pe lună pentru 4 ședințe cu un singur elev. Este unul dintre cele mai mari tarife de pe piață. Dar profesorul respectiv are și două sau mai multe ședințe în fiecare zi a săptămânii. Să zicem că sâmbăta și duminica se odihnește, ceea ce nu e întotdeauna așa. Astfel, ajungem la 40 de ședințe pe lună. La un preț de 200 de lei pentru două ore de meditație, profesorul meditator va câștiga 8.000 de lei lunar, bani care nu sunt declarați organelor fiscale, ceea ce înseamnă dublul salariului pe care îl primește un profesor cu gradul didactic I.

Revin, pentru a nu știu câta oară, la defectul major al sistemului nostru de învățământ. Școala românească oferă elevilor un bagaj enorm de informații, pe care aceștia le reproduc mecanic, fără a avea la îndemână instrumentele pentru a le înțelege. Învățământul formativ, care să dezlege mințile, este una din prioritățile care ar putea să ducă și la diminuarea industriei meditațiilor. Fără a fi un rău în sine, pregătirea suplimentară contra cost e o cale superficială pe care sute de mii de părinți o aleg pentru copiii lor.