Iranienii au abandonat căutarea supravieţuitorilor cutremurului

Preşedintele Mohamed Katami a promis să reconstruiască, în doi ani, oraşul Bam, metropola barocului iranian distrusă de cutremurul devastator ce a zguduit, vinerea trecută, republica islamică - şi, apoi, emoţional, întreaga planetă. Conform celui mai recent bilanţ, numărul celor care şi-au pierdut viaţa se ridică la aproape 30.000. Căutările persoanelor date ca fiind dispărute nu s-au încheiat încă - dar nu se mai intervine decît în cazurile în care există argumente suficiente. Multe dintre echipele de salvare sosite din străinătate au pornit, deja, înapoi spre ţările de origine.

Ruinele vechiului oraş urmează a fi dezinfectate pentru ca, apoi, buldozerele să niveleze grămezile de moloz. În jurul cifrei reale a tragicului bilanţ se speculează, în continuare, estimările oficiale vorbesc de aproximativ 28.000 de victime, dintre aceştia, o treime fiind copii. Se zvoneşte, însă, că regimul de la Teheran ar minţi asupra numărului morţilor, cifrele reale fiind mult mai mari decît cele vehiculate.

Contradictorii sunt şi informaţiile despre modul în care asistenţa umanitară a sosit în zona sinistrului. Pe de o parte se ştie că toţi supravieţuitorii seismului beneficiază de apă potabilă, medicamente, corturi şi pături. Pe de altă parte circulă veşti despre faptul că în unele sate din jurul Bamului nu a sosit nici un transport cu ajutoare. O situaţie cu atît mai dramatică cu cît pentru cea de-a doua jumătate a săptămînii se anunţă, în regiune, temperaturi foarte coborîte, ajungîndu-se, la primele ore ale dimineţii, pînă la minus 10 grade.

Pe măsură ce se aud tot mai des mulţumiri pe adresa străinilor sosiţi să ofere asistenţa umanitară se intensifică şi criticile la adresa guvernului de la Teheran. A fost pentru prima oară de la proclamarea republicii islamice (în 1979) cînd s-a făcut apel la sprijin extern, dar operaţiunile de salvare au evoluat prea lent iar coordonarea lor a lăsat de dorit. Criticii regimului consideră că dacă autorităţile ar fi intervenit mai eficient, tragicul bilanţ al sinistrului ar fi fost mai redus. Iar ca panica să fie mai mare, cei 600 de deţinuţi aflaţi, la ora cutremurului, în închisoarea din Bam se află - în măsura în care au supravieţuit seismului - în libertate.

Ceea ce complică şi mai mult operaţiunile de salvare şi asistenţă este bariera lingvistică - nu există, printre străinii sosiţi în Iran, vorbitori de limbă persană, aşa cum puţini dintre băştinaşi se descurcă în limbi străine. În astfel de momente ies la iveală şi umbrele regimului de la Teheran care, auto-izolînd ţara, a interzis ani la rînd învăţarea limbilor de circulaţie internaţională. Ulrich Pick / Cristian Ştefănescu