Italia, în faţa alegerilor parlamentare

Executivul de la Roma a stabilit organizarea viitoarelor alegeri legislative pe data de 4 martie, lansând astfel în mod formal o campanie electorală care se anunţă extrem de aprinsă. Consiliul de Miniştri reunit după semnarea decretul de dizolvare a parlamentului de către preşedintele ţării, Sergio Mattarella, a aprobat data de 4 martie, dorită de liderii principalelor partide politice italiene.

În bilanţul de sfârşit de an, prim-ministrul Gentiloni a precizat că supraviețuirea guvernului său timp de un mandat complet - cinci ani, cu trei premieri - reprezintă o realizare. Şeful executivului italian, un politician care nu stârneşte în general entuziasm, a vorbit despre continuarea reformelor lui Matteo Renzi, revirimentul economic al ţării şi despre eforturile colosale depuse de Italia pentru gestionarea fluxului migraţionist.

Italia are deci nevoie de un guvern nou. Însă alegerile ar putea sfârşi în haos. Mişcarea Cinci Stele, care probabil va fi cel mai puternic partid, a declinat orice propunere de intrare într-o coaliţie, iar zona de centru-stânga în jurul Partito Democratico se pierde în discuţii sterile, divizându-se. Modalitatea de desfăşurare a scrutinului şi intenţiile de vot riscă să conducă la un legislativ fără o majoritate clară.

În contextul actual, o posibilă majoritate guvernamentală ar putea fi obţinută printr-o alianţă formată din formaţiunea lui Silvio Berlusconi, Forza Italia şi partide de dreapta şi extremă dreapta. Oricum, perspectiva unei majorităţi stabile pare foarte îndepărtată. 

Varii analişti din peninsulă apreciază că, în ultimii ani, Italia a încetat să mai una din puţinele ţări europene cu sistem politic instabil. Între timp, state precum Germania, Marea Britanie, Spania şi Belgia se confruntă cu acelaşi tip de probleme, având nevoie de înfăptuirea unor alianţe dificile. O excepţie ar fi Franţa, al cărei sistem electoral asigură un câştigător clar al alegerilor. 

Câştigătorul anticipatelor ar putea fi chiar premierul Paolo Gentiloni. Stilul său plicticos de guvernare, lipsit de vervă, începe să convingă un număr tot mai mare de italieni. Nu-i puţin lucru pentru Roma, unde politica este deseori haotică. Problema este că Gentiloni nu candidează, el lăsându-l pe prietenul Matteo Renzi să îşi asume această responsabilitate.  

Gentiloni rămâne în funcţie până la convocarea noului parlament şi formarea guvernui, ultima etapă riscând să ia mai mult timp din cauza fragmentării peisajului politic.

dw.de / ag