La funeraliile BBC şi Europei Libere în limba română

Fapt e că, peste câteva ceasuri înceatează complet transmisiile Europei Libere şi BBC în română. 68 de ani de BBC şi alte 60 de Europa Liberă iau, subit, sfârşit.

Dar nu şi-au făcut oare maurii datoria? Poate că şi-au făcut-o. Şi ar fi cazul să ne bucurăm. Şi totuşi.

Sunt neconsolat. Şi sunt neconsolat nu doar pentru că am lucrat la Europa Liberă. Sunt întristat. Nu doar pentru că ştiu ce glasuri şi ce oameni amuţesc, cel puţin vremelnic şi câtă istorie au înmagazinat şi condiţionat ambele posturi de radio.

Sunt dezamăgit. Nu doar pentru că de la Londra şi Muenchen s-a dat câte o doză cotidiană de speranţă românilor în anii parcă fără de sfârşit ai deznădejdii generalizate.

Sunt melancolic, nu doar pentru că ştiu că ambele posturi au salvat vieţi în timpul regimului comunist. Au făcut-o, publicând fără încetare nume şi lansând apeluri fără de care mulţi disidenţi, rămaşi necunoscuţi, ar fi împărtăşit cu siguranţă soarta lui Gheorghe Babu Ursu, cel ucis, bestial în beciurile securităţii, pentru că nici Europa Liberă, nici BBC nu apucaseră să afle de tragedia lui.

Sunt neconsolat şi din alte motive. Bunăoară, pentru că nu cred că românii se pot la drept vorbind lipsi de asemenea posturi de radio, întemeiate şi funcţionînd în baza unor principii profesionale, etice şi deontologice ireproşabile.

În societatea informaţională şi în lumea globalizată e nevoie, cred, mai mult decât oricând, de posturi internaţionale de radio cinstite. De posturi, care să ia distanţă de orice propagandă, care să informeze sec şi să analizeze lucid, într-un limbaj civilizat. De posturi, care să aibă anvergură şi să fie dotate cu tradiţia şi credibilitatea necesare unor astfel de întreprinderi.

Cred că, în peisajul mediatic românesc de azi, dominat de mafioţi, de comerţ şui şi de interese politice mărunte, de cras prost gust şi de stupiditate groasă, grosolană, vor lipsi dureros vocile subţiri, vocile raţiunii, vocile diferenţiate ale jurnalismului de tip anglo-saxon realizat în limba română.

Cunosc desigur cauzele şi raţiunea închiderii celor două posturi de radio. S-a estimat că n-ar mai fi nevoie de ele întrucât România s-ar fi democratizat îndeajuns, devenind membră a UE. Că fondurile devenite disponibile prin reducerea lor la tăcere vor putea fi alocate combaterii pericolului islamist, marea grijă actuală a lumii libere.

În fapt, deşi la prima vedere fiabile, aceste argumente şchioapătă. Nu doar pentru că democratizarea fostelor ţări comuniste riscă să mai dureze mult, poate tot atâta timp cât au durat regimurile totalitare ce-au pulverizat societăţile esteuropene. Ci şi pentru că sunt convins că lupta împotriva sistemelor şi mişcărilor totalitare este indivizibilă.

Contracararea nazismului, comunismului sau islamo-fascismului echivalează cu promovarea democraţiei autentice. A combate una din aceste ideologii înseamnă a le combate pe toate. Ele nu se manifestă doar în răsărit. Pericolul, (se ştie de la atentatele de la Madrid şi Londra, de la ofensiva anti-nazistă declanşată în Renania de Nordvestfalia la 63 de ani de la prăbuşirea hitlerismului) e actual, e aici, e peste tot, e peren şi e proteic. A-l înlătura înseamnă a informa şi a ilumina. A face deci munca BBC şi a Europei Libere.