1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Maliki vrea să salveze renumele armatei irakiene

Birgit Svensson/Ovidiu Suciu16 iunie 2014

În timp ce ISIS a luat cu asalt Irakul, mulţi soldaţi irakieni şi-au părăsit posturile. Acum se încearcă salvarea armatei cu ajutorul voluntarilor. O strategie foarte dificilă.

https://p.dw.com/p/1CJ8O
Ofensiva ISIS la Tikrit
Ofensiva ISIS la TikritImagine: Reuters

Guvernul irakian a anunţat succese în lupta cu extremiştii suniţi reuniţi sub sigla ISIS. Armata ar fi recâştigat controlul asupra oraşelor Tikrit şi Samarra, la nord de Bagdad, ucigând 280 de terorişti, după cum a anunţat purtătorul de cuvânt al guvernului condus de Nuri al-Maliki. În acest fel, premierul irakian încearcă să îmbunătăţească imaginea armatei, care a avut serios de suferit în ultimele săptămâni.

Armata irakiană a fost intens criticată după ce numeroşi soldaţi au dezertat, predând practic teroriştilor oraşul Mosul din nord fără luptă. Şi la Tikrit, locul de baştină al lui Saddam Hussein, palatul guvernatorului regional a fost ocupat rapid de insurgenţi. Cum se poate aşa ceva, s-au întrebat consternaţi mulţi irakieni? În doar câteva zile, părţi mari din teritoriul irakian, clădiri guvernamentale, posturi tv şi secţii de poliţie să fie preluate de extremiştii din ISIS? Nu există în Irak forţe de securitate care să se opună acestor auto-intitulaţi "războinici ai lui Dumnezeu"?

Salarii bune

Armata irakiană are pe ştatele de plată peste un milion de soldaţi. Împreună cu forţele de poliţie, se ajunge la 1,5 milioane de persoane plătite de guvernul de la Bagdad pentru a asigura securitatea ţării. Ei câştigă peste 1000 de dolari pe lună, un venit considerat bun. De asemenea, aceste joburi au un statut privilegiat. Aproape fiecare familie din Bagdad are cel puţin un membru angajat în armată sau poliţie. Aceştia sunt cei care susţin financiar societatea irakiană, caracterizată încă de şomaj ridicat şi nesiguranţa locului de muncă. Cu toate acestea, militarii irakieni nu au opus aproape nicio rezistenţă teroriştilor slab dotaţi din ISIS. Martorii oculari au relatat că la Mosul şi Tikrit soldaţii şi-au dezbrăcat uniformele, au predat armele, şi-au părăsit vehiculele şi au plecat acasă. Alţii au fugit în direcţia oraşelor Erbil şi Dohuk, în teritoriul autonom kurd.

Dotări proaste

SUA au plătit aproape 25 de miliarde de dolari pentru antrenarea noilor militari irakieni, după ce administratorul american Paul Bremer a decis în 2003, după invazia armatei americane, dizolvarea tuturor forţelor de securitate irakiene şi crearea unei armate noi. Totuşi, la retragerea trupelor americane în 2011, un raport intern al Pentagonului constata că standardele de pregătire ale armatei irakiene sunt încă nesatisfăcătoare. De exemplu, dotările grănicerilor ar fi fost total necorespunzătoare. Armata irakiană ar dispune de unităţi speciale anti-tero bine antrenate, dar grosul militarilor ar fi foarte slab pregătiţi.

Cel mai slab punct pomenit de raport ar fi incapacitatea armatei irakiene de a se apăra în faţa duşmanilor externi. Nu există apărare anti-aeriană, nici aviaţie militară. Forţele de frontieră se plâng că sunt dotate absolut necorespunzător. Nu au aparatură pentru operaţiuni pe timp de noapte, nu au nici măcar destule binocluri. Nu au cum să determine dacă o persoană care trece ilegal graniţa este atentator sinucigaş sau doar un refugiat. Nu există detectoare de explozibil.

Moral şi mai prost

Un factor şi mai important decât pregătirea deficitară şi dotarea insuficientă este moralul trupelor. "Nu lupt pentru Maliki" - această frază a fost rostită de numeroşi soldaţi în ultimele luni. În plus, kurzii au părăsit deja dinainte cu un an forţele de securitate, după diferendul dintre premierul Nuri al-Maliki din Bagdad şi preşedintele kurzilor Masoud Barzani din Erbil. Luptătorii kurzi s-au alăturat apoi grupării armate kurde Peşmerga. De asemenea, suniţii nu au niciun chef de luptă, după ce premierul şiit nu a permis accesul suniţilor în poziţii de conducere. O dovadă în acest sens ar fi că Maliki s-a numit pe el însuşi ministru de Interne şi al Apărării, poziţii care ar reveni unor suniţi, conform proporţionalităţii politice irakiene. Renumele armatei a fost distrus de politica lui Maliki. Din planul american de a construi o armată în care să fie reprezentate toate grupurile etnice şi confesionale din Irak s-a ales praful.

Toate acestea ar trebui să se schimbe acum. Voluntarii sunt aşteptaţi să întărească rândurile soldaţilor. Ei ar trebui să aducă şi plusul de motivaţie necesar. Următoarele săptămâni vor arăta dacă noua strategie a lui Maliki va da roade.