Dosarul transnistrean: noi negocieri în formatul 5+2

Reprezentanții societății civile invocă temerea unor cedări nejustificate și necondiționate din partea Chișinăului, la insistența Germaniei, care deține președinția OSCE.

În timp ce preşedinţia Germaniei în OSCE consideră „un succes indubitabil” reluarea negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean în formatul „5+2” și semnarea, la finalul negocierilor din 2 și 3 iunie, a unui protocol care defineşte sarcinile pe viitor, experții susțin că reluarea negocierilor în acest moment este o greșeală, Moldova aflându-se într-o poziţie slabă de negociere, cu o Rusie care vrea să profite de context. Iar contextul este, în opinia preşedintelui Fundaţiei Universitate a Mării Negre, Dan Dungaciu, „cel generat de neatenţia la regiune a SUA şi de o Germanie care vânează un mandat OSCE de succes”.

Protocolul de la Berlin – începutul cedărilor din partea Chișinăului

Potrivit reprezentantului special al preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Cord Meier-Klodt, revigorarea principalei platforme de negocieri 5+2 este rezultatul eforturilor combinate ale mediatorilor din partea Federației Ruse şi Ucrainei, precum şi a observatorilor SUA şi UE. Diplomatul german a spus că „preşedinţia Germaniei în OSCE îşi propune să impulsioneze şi să favorizeze la maxim reglementarea conflictelor îngheţate pe teritoriul statelor OSCE”. (...) „Este evident că problema reglementării transnistrene nu poate fi soluţionată mâine. Deciziile le vom lua pas cu pas, pentru a identifica treptat următoarele acţiuni. Următorul punct din ordinea de zi este conferinţa informală de consolidare a măsurilor de încredere, care va avea loc în Bavaria la mijlocul lunii iulie. Paşii ulteriori îi vom stabili împreună”, a menționat Cord Meier-Klodt.

Diplomații s-au referit doar superficial la conținutul protocolului semnat la Berlin. Șeful Misiunii OSCE în Moldova, Michael Scanlan, a menţionat că documentul „defineşte cele mai acute probleme în procesul de reglementare transnistreană, precum şi termenii de îndeplinire a măsurilor pentru soluţionarea acestora”. Potrivit lui, „în protocol se vorbeşte despre soluţionarea problemelor din domeniul învăţământului, telecomunicaţiilor, transportului şi din alte domenii”.

Ce vrea, de facto, Transnistria?

De fapt, este vorba de continuarea discuțiilor în vederea recunoașterii diplomelor eliberate de instituțiile de învățământ din regiunea transnistreană, recunoașterea plăcuțelor de înmatricuare transnistrene, iar punctul 5 al protocolului semnat la Berlin se referă la dosarele penale inițiate de autoritățile moldovene împotriva liderilor separatiști. Administrația de la Tiraspol insistă ca aceste dosare să fie clasate.

Analistul politic al Fundaţiei Jamestown din Washington, Vladimir Socor, a tălmăcit ce înseamnă, în opinia sa, acești pași: „Chișinăului i se cere recunoașterea plăcuțelor de înregistrare a automobilelor cu drapelul transnistrean – ca acestea să poată circula liber prin Europa, recunoașterea actelor eliberate de instituțiile de învățământ din stânga Nistrului și prefixul telefonic propriu al regiunii. Sunt pași mici, dar care ar duce la recunoașterea parțială a regiunii separatiste. Germania încearcă să obțină o relație privelegiată cu Rusia în Europa, dorește să demonstreze că poate rezolva probleme delicate, cum ar fi conflictele înghețate, într-o negociere bilaterală cu Rusia. Cred că Guvernul Republicii Moldova, vicepremierul pentru Reintegrare, Gheorghe Bălan, nu are nici un motiv să facă aceste cedări, deoarece peste cel mult doi ani Chișinăul se va pomeni cu noi solicitări de cedări. Diplomații europeni s-au obișnuit deja cu ideea că Republica Moldova este slabă și poate fi presată”, a comentat Socor.

Igor Munteanu: Înainte de concesii, Chișinău trebuie să-și rezolve problemele de securitate

La rândul său, fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, crede că „un guvern timorat, contestat și strâns în ungher de datornici și de cămătari nu ar trebui să se aventureze pe agende de risc în raport cu Tiraspolul, pentru că va complica și mai mult situația. Înainte de concesii, Chișinău trebuie să țină în mâini temele de securitate”, recomandă fostul ambasador.

Directorul executiv al Asociației de Politică Externă de la Chișinău, Victor Chirilă, crede că, în cadrul negocierilor privind reglementarea problemei transnistrene, negociatorii moldoveni mai bine ar cere evacuarea trupelor rusești și democratizarea zonei transnistrene. „Politica revizionistă a Rusiei în sud-estul Ucrainei și în peninsula Crimeea subminează statutul de negociator al acesteia în formatul „5+2”. Chișinăul ar trebui să solicite schimbarea rolului în acest format a SUA și Uniunii Europene, din unul de observator în unul de negociator”, a menționat Chirilă, remarcând că „SUA nu se grăbesc să-și revadă radical pozițiile în această privință”. „Fără susținerea europenilor și americanilor, Moldova nu va putea să-și apere interesele naționale în regiune”, a conchis expertul.

Fostul membru al Comisiei Unificate de Control din partea Chișinăului, Ion Leahu, consideră că reuniunea de la Berlin reconfirmă că „formatul 5+2 este, practic, mort”: „Nu mai aștept nimic de la acest format. Din moment ce şi observatorii, şi mediatorii, şi participanţii au acceptat să fie duşi cu fofârlica de Tiraspol şi Moscova şi să „patineze” cu totul pe alte probleme decât cele reale, din acel moment acest format, practic, nu mai este viabil”, a menționat Leahu într-un interviu pentru radio „Europa Liberă”.

De ce Rusia a presat anume acum pentru reluarea negocierilor în format 5+2?

În opinia analistului politic român Dan Dungaciu, chiar și negocierile pe aspectele tehnice sunt acum în avantajul părții transnistrene, „adică al Rusiei”. El propune „un parteneriat eficace Kiev-Chișinău pe conflictele înghețate din cele două state, prin predarea responsabilității Rusiei și, cu sprijinul partenerilor occidentali, Ucraina și Republica Moldova să-și continue reformele care să le apropie de spațiul euroatlantic”: „Cedând la nivelul „paşilor mărunţi”, Republica Moldova nu face decât să afecteze contextul în care va ajunge să negocieze aspectele politice și de securitate. (...) Negocierea 5+2 se desfășoară concomitent cu negocierile dintre Kiev și Moscova pe tema statutului Donbasului. Asta nu e întâmplător și aceasta e explicația pentru care Rusia a presat pentru reluarea negocierilor în format 5+2. Orice cedare a Chișinăului va afecta și Kievul și viceversa. Rusia așteaptă ca veriga slabă să cedeze și să accepte o „autonomie extinsă” (a se citi federalizare) în Donbas sau Transnistria, pentru a duce modelul și la vecin. (...) Chișinăul și Kievul nu colaborează, în ciuda unor declarații politice de la Chișinău, și nu se sincronizează. Confruntate cu presiunile Moscovei și nu numai, cele două capitale ar trebui să oprească orice negociere cu Rusia, conștiente că nu le poate aduce nimic bun. Ucraina și Republica Moldova trebuie să fie ofensive, nu defensive și să nu lase Rusia să câștige teren, la masa negocierilor, și dosarul politic, după ce l-a câștigat pe cel militar. Asta se poate face prin declararea Donbasului și a Transnistriei teritorii ocupate de Rusia și fixarea unei linii de demarcație/granițe administrative care să separe teritoriile ocupate de Rusia de restul teritoriului. Nici Republica Moldova, nici Ucraina nu au forță să se ocupe de aceste teritorii. Să le lase – fără să le recunoască și fără să le cedeze (...) Rusiei în gestiune. Să le plătească și să le întrețină Federația Rusă, nu să le controleze politic Moscova (și prin ele să controleze ambele state), dar să le finanțeze Chișinău, Kievul, UE sau SUA”, a comentat Dan Dungaciu.