Nimeni nu vrea ca oamenii să facă foame și frig la iarnă

Tema principală în UE - și vă propun să începem cu ea - e dată de politica Uniunii Europene de a reduce dependența energetică față de Moscova, fără a cădea în brațele unui stat terț, cum e China, de pildă. Dar conceptul-cheie pe care a mizat Uniunea Europeană și pe care l-a reluat Ursula von der Leyen în discursul său este cel al solidarității europene. Cât e o declarație de principiu și cât e de posibilă această solidaritate, pentru că există disparități foarte mari între state în ceea ce privește stocul de gaze, dependența față de Rusia?

Cred că este foarte posibil să manifestăm această solidaritate și toți am așteptat să vedem cum se traduce ea în ceea ce privește piața energiei.

Dar noi avem precedente ale solidarității europene, în pandemie și în criza pe care tocmai am traversat-o. Dovadă că ea a funcționat e faptul că au existat suficiente vaccinuri pentru toată lumea, că am reușit să mobilizăm rapid resurse și pentru redresarea economică, prin Planul de redresare și reziliență, că liderii europeni, până la urmă, dacă s-au așezat la aceeași masă, au reușit să pună cap la cap soluții rapide.

Deci nu am emoții în ceea ce privește solidaritatea europeană. Eu cred că este un mecanism cât se poate de funcțional.

Teama majoră în aceste discuții pe care le-am avut în ceea ce privește piața energiei a fost ca nu cumva, dintr-un impuls sau altul, statele membre să înceapă să-și închidă practic propriile piețe, să nu înceapă să producă soluții individuale. Unii sunt mai bine decât ceilalți, în mod evident, pentru că așa este. Situațiile sunt diferite. Există  în anumite state membre dependență de până la 85% de gazul rusesc, altele stau mai bine. România stă bine și atunci evident că trebuie să ne uităm clar la această solidaritate și să ne ajutăm unii pe alții.

Nu vom rămâne fără gaz la iarnă. Nu asta este problema. Stăm foarte bine cu capacitatea de stocare. Probabil ați auzit-o pe Ursula von der Leyen când spunea că suntem undeva la 84%, ceea ce înseamnă peste ținta pe care și-o propusese Uniunea Europeană pentru această toamnă.

Problema intervine când ne gândim pe termen mediu sau lung, la alternativa reală față de Rusia. Pentru că una este să transporți gazul din Rusia, ești pregătit, alta e să transporți gaz lichefiat din Statele Unite, pentru care nu ai toată infrastructura. S-a mai încercat, de altfel, în ultimii ani să slăbim dependența față de Moscova. Proiectul Nabucco a eșuat.

Cine are acces la aceste terminale pentru gazul lichefiat are deschidere către piața internațională. Aici, din nou, cred că suntem suficient de inteligenți încât să folosim oportunitatea asta.

Gazul rusesc a fost ieftin întotdeauna și noi am crescut cu mâna noastră dependența de Rusia. Proiectul Nabucco, dacă vă aduceți aminte, proiect despre care putem să scriem o carte, a eșuat din multiple motive. Ne-am și făcut-o cu mâna noastră. Ni s-a părut mai interesant să construim la vremea respectivă South Stream. Ni s-a părut că pune Turcia condiții absolut imposibile și că 15% pe care-i solicita la vremea respectivă, ca să poată să redirecționeze așa cum dorește, e foarte, foarte mult și e injust.

Privind până la urmă la tabloul mare, chiar ar fi fost o soluție foarte bună. Au intervenit atunci și producătorii semnificativ. A existat un cor de voci și din Marea Britanie, și din alte părți, ceea ce a convenit de minune Rusiei.

Puteţi urmări interviul integral AICI.