1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Nobelul pentru chimie se împarte la trei

Cristian Ştefănescu9 octombrie 2013

Juriul Nobel a recompensat trei cercetători ale căror studii permit recursul simultan la fizica newtoniană şi la cea cuantică pentru a înţelege procesele chimice.

https://p.dw.com/p/19wjf
Premiul Nobel pentru chimie, 2013
Imagine: Jonathan Nackstrand/AFP/Getty Images

Trei cetăţeni americani, unul de origina austriacă, Karplus, al doilea de origine britanică, Michael Levitt, şi, respectiv, al treilea israelian, Arieh Warshel, au fost onoraţi cu premiul Nobel pentru chimie. Cei trei s-a făcut remarcaţi în special prin "dezvoltarea modelelor multiscală pentru sisteme chimice complexe", cercetările lor fiind efectuate în anii 70 ai secolului trecut.

Laureaţii anunţaţi la Stockholm, argumentează juriul Academiei suedeze de ştiinţe, "au pus bazele puternicelor programe utilizate pentru înţelegerea şi prognozarea proceselor chimice. Cercetările celor trei au fost de folos oamenilor de ştiinţă în aprofundarea cercetării asupra diverselor procese chimice. "Munca lui Karplus, Levitt şi Warshel permite combinarea fizicii clasice, newtoniene, cu fundamental diferita fizică cuantică". Or, până atunci, chimiştii alegeau fie una, fie alta.

Martin Karplus este profesor la laboratorul de chimie biofizică din cadrul Universităţii Strasbourg şi colaborează şi cu Universitatea americană Harvard. Levitt predă la facultatea de medicină a Universităţii Stanford, iar Warshel este cadru didactic la Universitatea Californiei de Sud din Los Angeles.

Premiul pentru chimie este cel de-al treilea dintre Nobelurile decernate anul acesta. Un german, Thomas Südhof, şi doi americani, James Rothman şi Randy Schekman, au fost recompensaţi luni pentru aportul lor la dezvoltarea medicinei, prin cercetări despre funcţionarea celulelor; marţi, premiul pentru fizică a revenit unui britanic şi unui belgian, Peter Higgs şi François Englert, cei doi oameni de ştiinţă făcându-se utili umanităţii prin studiul "particulei lui Dumnezeu", bozonul (supranumit, de altfel, al lui Higgs) prin care au putut explica formarea materiei după Big Bang.