Nobelul pentru literatură: Tomas cine?

De regulă, reacţia publicului la anunţul laureaţilor premiului Nobel este una sobră, pe măsura solemnităţii momentului. De data aceasta, suedezii, de regulă reţinuţi, nu s-au sfiit să-şi etaleze bucuria.

Tomas Tranströmer nu era tocmai ceea ce se cheamă un outsider dar a fost de atâtea ori propus încât puţină lume se mai încumeta să parieze pe poetul suedez. Cu atât mai puţin în acest an, când juriului îi fuseseră propuşi un Bob Dylan, un Haruki Murakami sau Ali Ahmad Said Asbar (poetul şi eseistul cunoscut sub pseudonimul literar Adonis, originar din Siria).

Peter Englund, secretarul Academiei Suedeze, care a făcut cunoscută decizia desemnării poetului în vârstă de 80 de ani, a elogiat, în argumentarea alegerii, scriitura lui Tranströmer, deseori inspirată din experienţele personale ale poetului şi impregnată de pasiunea pentru muzică şi natură a acestui "maestru al metaforei". "Imagistica sa diafană, puternică şi limpede" oferă cititorului "un acces proaspăt la realitate".

Cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung scria, în această primăvară, că acolo unde lumea vede o sută de cuvinte, lui Tranströmer îi sunt de ajuns zece. La fel de concisă a fost, de altfel, şi argumentaţia juriului.

Poetul tăcut

Vorbind despre Tranströmer, Englund l-a numit "unul dintre cei mai mari poeţi în viaţă". Se regăseşte pe lista candidaţilor Nobel încă din 1993. "Cum de a fost ales tocmai în acest an?" este o întrebare - rămasă fără răspuns -  pe care juriul scandinav o aude mai mereu când are de a face cu laureaţi de asemenea anvergură.

Întârzierea nu a fost doar de ordinul anilor. De regulă, câştigătorii sunt anunţaţi, telefonic, până cel târziu în jurul orei 12:30 a zilei mult aşteptate. "A fost evident surprins. Era acasă şi asculta muzică. În principiu, candidaţii ştiu: dacă telefonul nu sună până la 12:30, trenul a plecat", a povestit Englund.

Tranströmer a suferit după 1990 mai multe atacuri cerebrale care i-au afectat centrul vorbirii. S-a speculat în Suedia, mai în glumă, mai în serios, că juriul Nobel a încercat, de-a lungul anilor, să îl ferească de emoţiile victoriei. Deficienţele nu s-au remediat în timp - dar în ce îi priveşte creaţia, a fost extrem de prolific, în anii din urmă, Tranströmer excelând în special în minimalistul stil japonez haiku.

Licenţiat în psihologie, literatură şi teologie, Tranströmer a lucrat o vreme consilier pentru delicvenţi juvenili, pentru ca din 1966 până la primul infarct să activeze cu jumătate de normă în oficii de plasare a forţei de muncă, restul zilei dedicându-l literaturii. A fost cu adevărat descoperit de public şi critică în anii 80, fiind tradus în 60 de limbi şi distins cu o serie întreagă de premii literare, multe dintre ele în Germania.

Autori: Albrecht Breitschuh (Stockholm) / Cristian Ştefănescu
Redactor:Rodica Binder