Noua strategie a Rusiei în Orientul Apropiat

Nu, Rusia nu a trimis forțe speciale la frontiera egipteano-libiană. Ministerul Apărării de la Moscova a ripostat prompt: "Nu există unități speciale în Sidi Barrani, în Egipt."

Asemănător s-a pronunțat și purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov. Acesta a spus că nu deține informații privind trimiterea de trupe rusești în Egipt. Așadar rămâne neclar dacă știrile apărute în presă sunt reale sau nu. Agenția Reuters relatase că în baza militară din Egipt s-ar afla 22 de forțe speciale rusești. Știre, spune Reuters, confirmată și de armata americană.

De necontestat este faptul că angajamentul rusesc în Libia s-a amplificat în ultimele săptămâni și luni. Așa de pildă până la finele lunii februarie câțiva zeci de membri înarmați ai unei firme de securitate rusești s-au aflat în regiuni controlate de trupele generalului libian Chalifa Haftar.

Acesta îi combate, pe cont propriu și fără nicio legitimare democratică, pe rebelii jihadiști, înainte de toate pe cei ai milițiilor teroriste "Statul Islamic". Prezența mercenarilor ruși a fost confirmată de proprietarul firmei de securitate, fără a divulga cine le-a dat ordinul și unde exact s-au aflat, relatează ziarul Arab News.

Invitat pe portavion

Se mai știe că Haftar a vizitat, în prima jumătate a lunii ianuarie portavionul "Amiral Kuznețov", aflat pe drumul de întoarcere din dreptul coastei siriene spre Rusia. Potrivit agențiilor de presă, Haftar a stat de vorbă de acolo, printr-o videoconferiță, cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu. Iar la începutul acestei săptămâni, consilierul lui Haftar s-a întâlnit cu adjunctul lui Șoigu. Cei doi au căzut de acord asupra "necesității unui dialog colectiv la care să participe reprezentanții tuturor grupărilor politice și etnice", a comunicat Ministerul Apărării. 

Deja în toamna anului trecut, Rusia a prezentat un document strategic vizând politica sa externă în care se preciza că Moscova vrea să contribuie în continuare la stabilitatea regiunii, punând accentul pe "soluționarea conflictelor pe cale politico-diplomatică". Angajamentul Rusiei în Libia este o consecință a acestei strategii în Orientul Mijlociu și nordul Africii.

O nouă strategie în Orientul Apropiat

Documentul amintit anunță o cu totul nouă strategie în mai multe regiuni ale lumii și arată că astăzi, în contextul creșterii semnificative a dependenței dintre popoare și state, o forță străină nu mai poate să dicteze după bunul ei plac politica altei țări. Aceste vremuri aparțin trecutului.

Ce consecințe are această concepție pentru Rusia o arată implicarea sa în Siria de partea președintelui Assad. Moscova are, ce-i drept, o viziune clară privind viitorul politic al Siriei, dar pornind de la strategia în cauză, atunci aceasta nu poate fi urmărită decât alături de partenerul Assad. Apoi ar mai fi și alți parteneri, înainte de toate Iranul și milițiile libaneze Hezbollah, sprijinite de Teheran. Nici nu trebuie să se formeze alianțe pe termen lung, ci mai degrabă, după cum reiese din documentul cu pricina, alianțe situative, limitate în timp, care se pot dizolva odată atinse obiectivele propuse.

Critici la adresa politicii SUA în Orientul Apropiat

Rusia trage consecințe astfel și de pe urma intervenției militare a SUA în Irak, în 2003. Administrația Bush ar fi declanșat acest război fără a fi găsit în prealabil un partener politic local care să sprijine restructurarea țării. La fel de haotic s-a desfășurat faza postbelică. Urmările intervenției militare în Irak se fac simțite și astăzi.

Tot critic evaluează Rusia și politica președintelui Obama în regiune, calificată de șeful Comisiei pentru politică externă a Dumei de stat, Leonid Slutsky, drept eșec. 

De pe urma acestor greșeli, se înțelege, Rusia vrea să tragă învățăminte. Astfel statele străine ar trebui să colaboreze cu regimurile puternice, indiferent cât de rele ar fi acestea, a explicat Putin publicației Newsweek, referitor la noua strategie a Moscovei. Altfel, a avertizat liderul de la Kremlin, "vor fi distruse sistemele statale iar terorismul va lua amploare".

Un important global player

După destrămarea Uniunii Sovietice, Rusia vrea să redevină un important global player. Câteva succese le-a repurtat deja în acest sens. În ultimii doi ani, potrivit Newsweek, Putin a avut 25 de întrevederi cu lideri politici din lumea arabă. De cinci ori mai multe decât Obama.

O bună parte din acest succes se datorează desigur implicării Rusiei în Siria. Acolo, Moscova și-a testat noua strategie, apreciază Randa Slim, politolog la Middle East Institute din Washington.

Rusia pare că se află abia la începutul noii sale politici față de Orientul Apropiat. Extinderea strategiei în Libia, se menționează într-un studiu al think tank-ului american Stratfor, reprezintă doar un element dintr-un plan mai amplu privind intensificarea activităților Moscovei în sudul Mediteranei, creându-și o zonă de influență ca în vremurile sovietice.

Kersten Knipp/maw