Opinie: Falii profunde în UE

Nu a fost o supriză prea mare faptul că cei 27 de șefi de stat și de guvern nu au ajuns la o soluție comună asupra cadrului bugetar pentru următorii șapte ani. Faliile sunt prea adânci. Pozițiile prea inflexibile. Contributorii vor să plătească 1000 de miliarde în timp ce beneficiarii solicită până la 1300 de miliarde de euro.

Problema principală nu o reprezintă banii, ci mai degrabă structura. Cheltuielile planificate pe parcursul următorilor șapte ani atestă viziunea UE asupra propriului viitor. Noua Comisie Europeană dorește să protejeze mai intens mediul și clima pe baza unui așa numit "Green Deal". Politicienii europeni înșiruiesc în frumoasele lor discursuri provocările comunitare: protecția frontierelor, migrația, cercetarea, digitalizarea, apărarea comună.

Măsurată din această perspectivă, propunerea bugetară, care a fost plimbată fără succes înainte și înapoi la summit-ul extraordinar, nu îşi atinge obiectivele până în 2027. Două treimi din fonduri sunt în continuare destinate agriculturii și promovării regiunilor mai sărace, așa-numita coeziune.

Direcția greșită

Structura bugetului stabilește prioritățile greșite. Cel puțin asta sugerează statele membre, care nu beneficiază la fel de mult ca alte ţări din UE de cheltuielile "vechi", destinate agriculturii și coeziunii. Promovarea agriculturii se află încă în centrul activității Uniunii Europene, sunt de părere alte state membre, între care Franța, care primește o mare parte din fonduri.

Alți membri ai UE își doresc cheltuieli "orientate spre viitor", dar şi "vechi", insistând asupra unui buget mai mare. Odată cu retragerea Marii Britanii din UE, recte din poziţia de contributor la bugetul comun, contributorii neţi sunt pe bună dreptate foarte ezitanţi în ceee ce priveşte creșterea bugetului. Ei trebuie să completeze golul lăsat de Brexit, care este destul de scump.

Ambele tabere au semnalizat o mică disponibilitate de compromis în cadrul primului summit din acest sezon destinat bugetului. Însă faliile care le despart rămân încă foarte mari. În discuţie sunt nu doar suma totală care se doreşte a fi cheltuită pentru UE şi priorităţile programatice. Este vorba de asemenea şi despre un aspect fundamental, dar scapat adesea din vedere în cearta pentru bani: solidaritatea. 

Esenţa unificării europene este protecția intereselor comune și armonizarea condițiilor de viață. Cel puțin două țări, Polonia și Ungaria, și-au luat rămas bun de la această solidaritate, aruncând peste bord principiile statului de drept. În plus, ele nu acceptă migranți. Prin urmare, de ce ar trebui aceste ţări să obțină aceleași plăți solidare ca statele care respectă legea? Deşi noul cadru bugetar ar trebui utilizat pentru a disciplina Polonia și Ungaria, șefii de stat și de guverne par să rateze această oportunitate.

Banii vorbesc

Se pare că, de dragul acordului, cele două state sunt dispuse să accepte în mare parte o verificare a regulilor vizând statul lor de drept înainte de alocarea fondurilor. Acest lucru semnalizează că în UE fiecare poate face ceea ce doreşte, iar conducta cu bani curge mai departe.

Premierul maghiar Viktor Orban, care nu cu mult timp în urmă a luat din nou în derâdere summit-ul european, pe care l-a catalogat "un eveniment  cu blabla", se bucură. Arogantul său curs politic naţionalist iese în câştig.

Şi executivul polonez poate fi fericit. În pofida tuturor criticilor legate de afectarea independenţei judecătorilor polonezi, UE nu este în măsură să își aplice principiile împotriva Varșoviei. Polonia și Ungaria au ignorat avertismentele, procedurile și hotărârile judecătorești. Acum, șefii de stat și de guvern cedează pentru că au nevoie și de membrii rebeli pentru a adopta cadrul bugetar, ce nu poate fi decis decât în unanimitate.

Disputa privind bugetul european este departe de a fi rezolvată. Multe dorinţe încă nu au fost satisfăcute. Pentru a se putea ajunge la cel mai mic numitor comun va fi nevoie de unul sau două summit-uri suplimentare. Cadrul bugetar nu va fi orientat spre viitor şi nici nu va stabili vreo direcţie. Vestea bună este că cele 27 de state vor fi de acord pentru că trebuie. În caz contrar, UE ar înceta să funcționeze. Nimeni nu doreşte acest lucru.