Opinie: Spre noi țărmuri, Germania!

Germania va fi în curând guvernată de o alianță care nu a existat niciodată în această formulă la nivel federal. La cârma ei se află câștigătorul surprinzător al alegerilor, Partidul Social-Democrat (SPD). Această veche forță politică, apărută din mișcarea muncitorilor din secolul al XIX-lea, a dovedit de multe ori în istoria ei curajul de a-și asuma schimbări.

Cel mai recent, la începutul acestui mileniu, când și-a unit forțele cu Partidul Verzilor pentru a moderniza piața muncii, politicile sociale și economice, sub deviza ”Agenda 2010”. Aceasta a fost o schimbare radicală de direcție, care a permis pacientului european, așa cum era numită Germania la acea vreme, să se redreseze din punct de vedere economic. Astfel, a patra economie a lumii și-a revenit și a reușit să își reactiveze rolul important de locomotivă a Europei.

Fiecare partid și-a pus amprenta asupra acordului de coaliție

Nu există nicio îndoială că au existat și mulți perdanți în această schimbare radicală de curs. Sărăcia relativă din Germania este alarmantă, căci nicăieri nu există un sector al salarilor mici mai amplu decât în Republica Federală. Guvernul ”semafor”, numit astfel după culorile partidelor care alcătuiesc alianța - roșu-verde-galben, intenționează să schimbe această situație prin creșterea salariului minim la 12 euro pe oră. În acest fel, Olaf Scholz, viitorul cancelar și succesorul Angelei Merkel, respectă o promisiune electorală cheie a SPD. Este o decizie bună, de care vor beneficia aproximativ zece milioane de persoane.

Însă această măsură, demult necesară, nu a fost lipsită de controverse în cadrul negocierilor de coaliție. Partidul Liberal-Democrat (FDP), formațiune pro-business, orientată, deci, spre economia de piață, nu are o părere prea bună despre intervenția statului în autonomia negocierilor colective. Totuși, FDP a reușit să se impună în privința menținerii frânei datoriilor (principiu de rigoare bugetară) ancorată în legea fundamentală. Incontestabilă este și influența Verzilor asupra chestiunilor climatice. Astfel, eliminarea treptată a cărbunelui va fi devansată, urmând a fi finalizată nu în 2038, ci până în 2030.

Idee bună: celulă de criză pentru lupta împotriva pandemiei

Cele trei partide au arătat o mare disponibilitate de compromis. Însă punerea în aplicare a ambițiosului program politic pentru Germania, Europa și lume va necesita mulți aliați dincolo de masa guvernului și în afara Parlamentului. Acasă, guvernanții trebuie să își confirme rapid cuvintele cu fapte. Un bun început este anunțul privind înființarea unei celule de criză, formată din experți, pentru a combate pandemia.

Pasajele referitoare la politica externă, de securitate, de apărare și de dezvoltare par o înșiruire de bune intenții. Că Uniunea Europeană ar trebui să acționeze mai eficient și mai unit pe plan internațional a fost deja obiectivul celor 16 ani de mandat ai Angelei Merkel. Brexitul arată cât de dificil, ba chiar aproape imposibil, este acest lucru. Iar forțele centrifuge devin mai degrabă mai puternice decât mai slabe, când ne amintim de deficitele statului de drept, în special în Polonia și Ungaria.

Olaf Scholz garantează continuitatea în Europa

Pe acest teren accidentat, viitorul executiv german va trebui să dea dovadă de mult tact, dar și de fermitate. Acest lucru este valabil și pentru relația cu cele șase state din regiunea Balcanilor de Vest care doresc să devină membre ale familiei europene.

Faptul că Germania, potrivit acordului de coaliție, dorește să își asume responsabilitatea sa tradițională la nivelul UE, în cadrul unei ”înțelegeri profitabile”, sună bine. Cu Olaf Scholz, deja vicecancelar în timpul mandatului Angelei Merkel, continuitatea este garantată.

Același lucru este valabil și pentru relația cu NATO, respectiv cu SUA. Componenta politică consolidată în viitor ar fi mai mult decât logică, fie și numai din cauza dezastrului militar din Afganistan. Iar intenția de a lupta pentru o politică restrictivă în domeniul armelor se potrivește perfect cu acest lucru.

În tradiția lui Willy Brandt

Referitor la țări atât de diferite precum China, Rusia și Turcia, coaliția ”semafor” dorește să întreprindă, după mulți ani de tensiuni crescânde, pași inevitabili: să insiste asupra respectării drepturilor omului și să rămână în dialog, în pofida unor relații nu chiar optime. Pentru toate aceste provocări - naționale, cât și internaționale - cele trei partide, SPD, Verzii și FDP, par să fi găsit o bază viabilă.

Nu întâmplător, titlul acordului de coaliție, ”Îndrăzneală pentru mai mult progres”, amintește de sloganul SPD din vremea primului cancelar social-democrat Willy Brandt. ”Îndrăzneală pentru mai multă democrație” a fost promisiunea coaliției încheiată cu FDP în 1969, principiul care a șters treptat praful de pe imaginea socio-politică a Germaniei și a dus la o politică de destindere cu partea comunistă a lumii pe scena internațională.

Asumare democratică și optimism

Faptul că formațiunile ”semafor” se autointitulează o ”alianță pentru libertate, justiție și sustenabilitate” are în primul rând legătură cu imaginea celor trei partide: FDP (drepturi și libertăți), SPD (justiție), Verzii (sustenabilitate). Nimeni nu ar putea avea ceva împotriva acestei promițătoare devize. În afară, poate, de aceia care, atât în interiorul, cât și în afara Germaniei, favorizează naționalismul, izolaționismul și politica autoritară. Din nefericire, aceștia nu sunt puțini. Contracararea lor cu încredere în sine, cu atitudine democratică și cu un spirit de optimism este un semnal bun din partea Germaniei.