Orientul Mijlociu şi credibilitatea vestului

Potentaţii teocraţiei iraniene şi-au manifestat clar frica şi nervozitatea. I-au plasat, practic în arest la domiciliu pe candidaţii prezidenţiali din 2009, cărora actualul şef al statului, Ahmadinedjad, le-a furat, prin fraudă electorală, victoria în alegeri.

Oamenii aiatolahului Kamenei, adevăratul lider al teocraţiei iraniene, şi al ciracului său, Ahmadinedjad i-au pus pe deputaţii pe care-i controlează, precum şi pe mai marii aşa-zisei justiţii iraniene să treacă la contra-atac. Parlamentarii de la Teheran s-au repezit să ceară condamnarea la moarte a liderilor opoziţiei iraniene. Regimul n-a pus însă în mişcare doar poliţia, pe gardienii revoluţiei şi oştirea sa de clienţi politici oficiali, ci şi-a chemat sub arme şi susţinătorii neoficiali. Cu toţii s-au văzut trimişi la contra-proteste, menite să-i intimideze definitiv şi irevocabil pe adepţii, mult mai numeroşi, ai schimbărilor democratice.

Efecte neclare

Ce efecte vor avea toate aceste măsuri în Iran nu e deocamdată clar. Cum nu e deloc sigur că micile înlesniri, măriri de salariu şi ieftiniri de alimente la care, sub presiunea străzii au recurs unele regimuri arabe aflate sub asediu, le vor putea asigura supravieţuirea fie şi doar pe termen scurt.

Cert e doar că atitudinea foarte problematică a occidentului faţă de revoluţiile Facebook din regiune ar putea să coste vestul foarte mult. Fiindcă America i-a abandonat pe democraţii iranieni în 2009, dându-i o nesperată gură de aer regimului de la Teheran condus de Kamenei şi Ahmadinedjad.

În schimb, pe un aliat al Americii precum fostul preşedinte Mubarak, rămas timp de peste 3 decenii credincios partenerilor săi de la Washington, SUA n-au ezitat să-l părăsească imediat ce a ajuns la anaghie. Altfel decât lui Ahamdinedjad şi lui Gaddafi, lui Mubarak i s-a cerut să părăsească scena imediat şi să permită accesul instantaneu al Egiptului la democraţie.

Veste bună

Plecarea de la putere a potentaţilor pro-occidentali de la Cairo şi Tunis este, incontestabil, o veste excelentă, între altele şi pentru că debracarea lor n-a fost obţinută de islamişti, anti-democraţi şi anti-occidentali, ci de oameni simpli, însetaţi de libertate.

Dar SUA, care ar trebui să fie campionul acestei libertăţi şi-a prejudiciat grav credibilitatea, apărând în Orientul Apropiat şi Mijlociu ca un actor abulic, capabil de fermitate doar în faţa prietenilor săi, dar prea laş pentru a se măsura cu marii săi duşmani.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Vlad Drăghicescu