Pe când o campanie pentru redescoperirea României?

Campania organizată de ziarul Gândul (”Why dont't you come over?”), ca replică la mesajele împotriva imigranţilor români difuzate de ziarul britanic The Guardian, are un singur defect: nu se bazează deloc pe realitate. Ar fi fost cu adevărat eficientă dacă românii ar fi putut face britanicilor o invitaţie care să fie  luată în considerare. Dar totul s-a desfăşurat în plan imaginar, într-o şarjă care s-a dorit comică fără să reuşească pe de-a-ntregul, într-un  spaţiu bucolic în care femeile sunt toate frumoase ca prinţesele la modă (Pippa şi Kate) în care mâncarea e mai bună decât proverbial de proasta mâncare britanică şamd.

Dar a lipsit miezul de adevăr. Fie şi în glumă, o invitaţie ar trebui să conţină o mică cantitate de plauzibilitate, atât cât să spună pe gânduri, să provoace o  nelinişte şi care, gestând în timp, să determine mari hotărâri. Are România ceva de oferit? Promite ea ceva cu adevărat sau sunt doar vorbe? Aceasta rămâne în cele din urmă întrebarea, chiar dacă dialogul se vrea doar un schimb de replici rapide şi spirituale. Are România posibilităţi de afaceri, oferă ea joburi mai bine plătite decât în Marea Britanie? Concesionează mine de aur? şamd.

Or, această campanie a sugerat mai curând că românii nu îşi cunosc cu adevărat valorile. De exemplu, referinţele făcute la prinţul Charles nu au ajutat deloc campania, căci nu există lecţie mai exigentă administrată românilor decât cea a prinţului britanic. Deşi delicată şi discretă, lecţia acesta le semnalează autohtonilor că nu îşi preţuiesc ţara îndeajuns şi că nu ştiu să-şi exploateze resursele. Tot ce a făcut prinţul Charles în România ar trebui înţeles mai degrabă ca un îndemn adresat românilor să rămână acasă şi să-şi utilizeze, cu inteligenţă şi hărnicie, resursele preţioase de care dispun.

Campania organizată de ziarul Gândul, cu concursul unor firme de publicitate, a părut să demonstreze că mesajul celui care a restaurat exemplar câteva case vechi din Transilvania rurală, nu a fost deloc înţeles. Nu este sigur că prinţul Charles ar fi avut vreo intenţie didactică, dar, indiferent de intenţiile sale, felul cum a ştiut să pună în valoare resursele locale ar fi trebuit să funcţioneze ca un exemplu. Departe de trivialitatea cultivată de The Guardian, prinţul Charles spune totuşi, în esenţă, un lucru asemănător şi anume că românii cultivă un sentiment negativist faţă de propria ţară şi că pleacă să caute în lumea largă ceea ce ar putea găsi la ei acasă.

În fine, dacă românii îşi preţuiesc ţara atât de mult, dacă îi cheamă pe britanici să o descopere şi să o admire ("We may not like Britain, but you will love Romania. Why don't you come over?" ), atunci de ce simt nevoia să îmblânzească reticenţa britanicilor faţă de imigranţi? Dacă nu le place Marea Britanie, de ce se arată atât de lezaţi de campania lansată împotriva imigranţilor români ? Sau, cu alte cuvinte, de ce dau de înţeles că vorbesc exact din punctul de vedere al imigranţilor? Sau al acelora care ar putea deveni imigranţi ? Nu cumva românii îşi iubesc ţara mai puţin decât ar face-o britanicii dacă ar avea ocazia să o descopere ?

În cursul acestei campanii au fost publicate şi opiniile unor tineri studenţi români din Marea Britanie care au aplaudat iniţiativa, considerând că ea le oferă curajul de a vorbi mai uşor despre originea lor românească. Din păcate însă, aceşti tineri sunt şi ei victimele unor grave erori de percepţie. Dacă Marea Britanie s-ar fi umplut de studenţi români la Oxford şi Cambridge, cu siguranţă că niciun tabloid nu ar fi declanşat o campanie anti-românească. Studenţii intervievaţi ar trebui să remarce că ei se arată solidari cu cine nu trebuie şi că ei plătesc pentru cei care vânează cu adevărat ajutoarele sociale sau care fac parte din diferite reţele infracţionale.

De-a lungul anilor au fost organizate mai multe campanii care urmăreau să îmbunătăţească imaginea românilor din Italia sau Spania, contractate cu bani grei unor firme de publicitate din străinătate. Au fost campanii guvernamentale în toată regula al căror efect nu a putut fi măsurat niciodată. Este însă cu adevărat uimitor şi regretabil că nimeni (nici guvernele şi nici societatea civilă) nu s-a gândit până acum să organizeze o campanie care să-i îndemne pe români să-şi redescopere ţara, să-i perceapă cu alţi ochi resursele şi oportunităţile şi, mai ales, să nu mai vadă în emigrare prima opţiune de viaţă.

Horaţiu Pepine