Pentru cine se reconstruiește, de fapt, PSD-ul

SpotMedia.ro: ”Congresul ultimei șanse” i-a spus Vasile Dîncu, proaspăt ales președinte al Consiliului Național al PSD. Care este această ultimă șansă pe care o are PSD?

Andrei Țăranu: Șansa de a rămâne în viața politică românească. Marea problemă a PSD-ului este că a trecut prin prea multe reforme și prin prea multe transformări, nu va mai putea foarte multă vreme să existe în această formulă. Transformările l-au condus la nevoia de o altă transformare și o altă transformare și așa mai departe.

Asta nu înseamnă neapărat că el va dispărea în sensul de partid, doar că va deveni irelevant, cum, de fapt, aproape și este, irelevant din punct de vedere ideologic.

Aici sunt două elemente: faptul că PSD-ului i s-a mai cerut să se reformeze și apoi să mai scoată vreun sunet. Iar PDL, care nu s-a reformat niciodată, a dispărut pur și simplu, înghițit de PNL.

Pe de altă parte, PSD nu a fost aproape niciodată un partid social-democrat autentic. Nu a fost un partid de stânga.

Mă uitam la Congres: s-a folosit foarte mult cuvântul ”stânga”, stanga modernă, stânga autentică. De altfel, și de partea cealaltă, la USR, se vorbește despre neopașoptism și despre dreapta modernă. Modernitatea asta nu există, pentru că nici stânga, nici dreapta nu prea mai reprezintă în acest moment niște axe politice, mai degrabă niște fantome ideologice.

Or, stânga modernă, despre care ar trebui să vorbească ideologic, e una pe care cei mai mulți dintre pesediști ar respinge-o instantaneu. Stânga înseamnă, în acest moment, asumarea impozitului progresiv pe venit, înseamnă asumarea identității și a ideologiilor identității, de tipul celor de gen, minoritare, înseamnă tipul de asistență socială care trebuie făcută într-un stat din Uniunea Europeană.

Sunt foarte multe elemente de stânga modernă, despre care ei vorbesc, și care sunt trecute în stilul acesta complet deșănțat, neomarxismul, pe care nimeni nu poate să îl definească foarte clar, dar care este o formă de progresism, pe care îl găsim de la Bernie Sanders în SUA, trecând prin Marea Britanie și ajungând în Franța sau în Germania.

Se dorește un mai mare acces la echitate, să existe o dispariție a disparităților sociale, să nu mai existe atât de mari diferențe între cei mai bogați și cei mai săraci.

Or, paradoxal, l-am văzut pe domnul Ciolacu, care sigur nu și-a scris el discursul, vorbind despre clasa de mijloc, despre atrasul corporatiștilor și al medicilor.

E foarte bine, doar că nu a făcut nimeni apel la electoratul stabil și clasic al PSD, care este în marginea orașelor mari, în orașele mici. În rural, care este uitat aproape de toată lumea.

E acest electorat o etichetă negativă?

Da, un electorat pe care PSD a reușit să îl demonizeze. Aduceți-vă aminte anul trecut, când PSD a făcut marea demonstrație a cămășilor albe, a reușit să demonizeze acest electorat, care este demn de toată lauda, vorbim despre cetățeni români cu toate drepturile. Acest electorat a fost arătat cu degetul, expus că nu are dinți, că nu știe bine să se comporte.

Că avem un analfabetism ideologic și de-o parte, și de alta, e un lucru cunoscut. Vă aduceți aminte sondajul de acum trei ani: la PNL, când majoritatea se declara progresistă și de stânga, în vreme ce la PSD erau naționaliști și eurosceptici.

Bun, PSD a instrumentat și referendumul pentru familia tradițională.

Alături de PNL. Acum, PSD trebuie să se transforme, dacă va putea, din punct de vedere ideologic. E greu de spus dacă acest lucru se poate face, în condițiile administrative date.

A spus domnul Dîncu, vor atrage intelectuali.

Eu totdeauna m-am definit ca un intelectual de stânga, am crezut că echitatea socială e o valoare importantă. E foarte greu să spui că ești de acord cu echitatea socială, într-un partid în care este Olguța Vasilescu, fostă peremistă și mâna dreaptă a lui Vadim Tudor, care face apologia xenofobiei.

Incompatibilitatea pleacă tocmai de aici: un intelectual de stânga nu se poate duce alături de Olguța Vasilescu, care este de extrema dreapta.

Moțiunea care a câștigat președinția partidului promite ”reconstrucția”, care înlocuiește, iată, termenul mai vechi de ”reformare”. Din echipa președintelui Marcel Ciolacu fac parte politicieni ca Olguța Vasilescu, Mihai Tudose, Gabriela Firea și, întors în partid dintr-o funcție publică, Sorin Grindeanu. 

Nu vorbim doar despre Olguța Vasilescu, sunt destul de multe persoane care se autodefinesc ca venind mai degrabă dinspre extrema dreapta, vedeți-l pe președintele de la Vaslui și pe nesfârșiții conducători ai PSD, care sunt mai degrabă naționaliști decât socialiști.

Apune epoca tătucilor, așa a rezumat reconstrucția domnul Ciolacu, o formulă care l-a supărat pe domnul Buzatu. Nu își mai dorește o conducere de mână forte?

Nici nu cred că domnul Ciolacu poate să aibă o conducere de mână forte. Așa cum e partidul ăsta, e foarte greu să ai o conducere de mână forte, așa că mai degrabă va construi un fel de conducere de echipă pentru o perioadă, astfel încât să se poată cerne în jurul lui cei care îi pot fi aproape.

Numai că PSD este un partid revanșard. Au avut intelectuali de stânga la vârf: Iliescu, Geoană, care era un oportunist, sigur, inclusiv Ponta. De la un moment dat, însă, s-a căutat să se aducă persoane cu un trecut cât mai ciudat, să mă exprim așa.

De la Dragnea încoace, toată conducerea partidului a fost formată din persoane foarte dubioase.

Problema e cum poate acest partid să iasă din această schizofrenie: să vrei să fii un partid de stânga, pe de o parte, iar pe de alta să vrei să te comporți ca o corporație politică, în care primești indiferent de credințe, valori, principii, să aduni în jurul tău tot felul de personalități, de tipul Olguța Vasilescu, Dumitru Buzatu. Doamna Dăncilă continuă să fie membră a PSD.

 Care e rolul domnului Dîncu?

Domnul Dîncu a fost mereu o personalitate în care s-a investit încredere și care de puține ori a și reușit să împlinească visurile PSD. Mai apoi, domnul Dîncu este o figură pe care chiar PSD a respins-o de foarte multe ori. Aduceți-vă aminte de domnul Dîncu din 2015, vicepremier considerat premierul de facto și dispariția lui imediată, din 2016, din peisajul politic.

Urmează moțiunea de cenzură depusă deja de PSD. E Guvernul în pericol real să fie demis?

Părerea mea e că nu. Matematic, PSD cu toți cei care și-au asumat susținerea au mari posibilități să demită Guvernul, dar, așa cum se întâmplă, s-ar putea ca brusc să vedem că lumea a răcit și nu a reușit să ajungă la vot și să avem unul sau două voturi, care încă să țină Guvernul acesta în picioare.

Din punctul meu de vedere, moțiunea de cenzură depusă, că trece sau nu, are cu totul altă semnificație: arată că PNL este foarte slab și că are o uriașă problemă de discurs și de asumare.

Congresul și moțiunea de cenzură au avut rolul de a opri pe cât se poate hemoragia de primari. Am venit de la Caraș-Severin la București, 11 ore, în condițiile astea, nu poți decât să urăști administratorii acestei țări. Am remarcat că sunt multe bannere de-a lungul șoselelor, foarte puține cu pesediști. 

Pentru că stăteam des în blocaje, am întrebat localnicii: primarul din localitate era chiar pesedistul, doar că era la PNL.

Asta s-a întâmplat atât de brusc, că PSD nici nu a avut timp să își schimbe candidatul. Sunt multe localități în care PSD nu va avea candidat sau încearcă acum târziu să își pună, în condițiile în care fostul lor candidat a trecut cu arme și bagaje la PNL.

Prin moțiune, PSD a transmis mesajul ăsta: Stați că venim noi la guvernare!

Citiți articolul integral AICI.