De ce nu cade guvernul Cîțu

Criză care acum se desfășoară simultan cu amenințările Rusiei în regiune.

Revocarea ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, nu i-a luat prin surprindere pe politicienii arcului de guvernământ, nici măcar pe liderul USR, Dan Barna. Concursul de popularitate declanșat de Voiculescu în interiorul executivului îi deranja inclusiv pe colegii de coaliție ai acestuia. În guvern se vorbea despre el cu o duioșie ironică atunci când era numit „arogant în chip angelic”, iar greșelile lui erau contabilizate de mai multă vreme și de PNL, și de USR. Aerul reformist adus de Voiculescu nu a putut egala, în cele din urmă, gafele și incapacitatea lui de a comunica în perioadele cele mai critice ale mandatului său. 

Revocarea a venit repede, după ce Ministerul Sănătății, fără să anunțe guvernul sau să se consulte cu primul ministru, a dat un Ordin prin care schimba criteriile de carantinare a localităților (Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 506/2021). E posibil ca întreg conținutul acestui document să fie rațional și bine documentat, pe fondul creșterii numărului de bolnavi care ajung al terapie intensivă și al presiunilor mari la care sunt supuse spitalele. Numai că, schimbarea strategiei de carantinare a localităților trebuie să aibă girul întregului executiv și nu poate fi făcută unilateral de un ministru, indiferent de cât de bine intenționat ar fi. Nu e vorba neapărat despre autoritatea premierului, ci despre respectarea unor reguli, pe baza cărora funcționează democrația și care n-ar trebui să aibă legătură cu vanitatea personală a demnitarilor.

Premierul a aflat pesemne de la televizor despre acest ordin, a vorbit cu președintele Klaus Iohannis și a decis demiterea lui Voiculescu.

Reacția dură a USR-PLUS, care a anunțat că nu-l mai sprijină pe primul ministru Florin Cîțu, ar putea avea doar două consecințe imediate: retragerea de la guvernare și votarea alături de celelalte două partide de opoziție, PSD și AUR, a unei moțiuni de cenzură. Niciuna din aceste eventuale efecte nu avantajează USR, chiar dacă această formațiune s-a obișnuit să câștige electorat pe seama criticilor și a opoziției permanente. În plus, nu toți miniștrii USR ar vrea să se retragă. De pildă, Cristian Ghinea a renunțat la fotoliul de europarlamentar pentru a fi ministru și după doar cinci luni ar fi nevoit să renunțe la întreg planul său de patru ani. Mai sunt și alți miniștri USR care și-au consolidat pozițiile și au agende importante: Cătălin Drulă care ocupă portofoliul Transporturilor sau Stelian Ion de la Justiție. 

Dan Barna a cerut înlocuirea premierului la schimb cu revocarea ministrului Sănătății. Un schimb disproporționat. Nu doar jucătorii de șah știu că Regina se sacrifică doar dacă se poate prevedea câștigarea partidei, altminteri nu poate fi dată damă pentru un cal sau pentru un nebun. De aceea e puțin probabil ca liberalii să accepte acest compromis, chiar dacă Ludovic Orban și-ar dori să revină la Palatul Victoria. 

În PNL, cele două fracțiuni pro-Orban și pro-Cîțu continuă să aibă anumite divergențe, dar inclusiv tabăra din spatele lui Ludovic Orban își poate da seama că nu se poate pune la dispoziția USR-PLUS printr-o astfel de mișcare. Din această ecuație nu poate fi exclus nici președintele Klaus Iohannis, care mizează mai departe pe actualul șef de guvern.

O altă fractură este între USR și PLUS, cele două partide care au decis să meargă împreună, dar care nu au reușit neapărat să găsească tactici și obiective comune. 

Întreaga criză este în favoarea PSD și AUR, care au șanse să crească pe seama războiului din coaliție și complicațiilor date de epidemie, cu toate că nu au șanse să ajungă la putere înainte de alegerile din 2024.

Dacă USR-PLUS s-ar retrage de la guvernare, PNL și UDMR ar putea rămâne cu un executiv minoritar pentru care să negocieze permanent majorități în Parlament. Această soluție precară e în defavoarea interesului național, nu doar din pricina peisajului dramatic al pandemiei, ci și fiindcă întreaga criză guvernamentală din România se desfășoară pe fondul instabilității din zonă, după ce Rusia și-a întărit flota de la Marea Neagră și a comasat în jur de 80.000 de soldați la granița cu Ucraina.