Revizuirea Constituției, un ghimpe pentru guvernanți
2 octombrie 2024DW: Domnule Cristian Preda, proiectul de lege inițiat de senatorul liberal Daniel Fenechiu, care prevedea că președintele Iohannis poate candida la alegerile parlamentare ca independent, dar susținut de un partid, a făcut multe valuri de câteva săptămâni încoace. În urmă cu câteva zile, președintele a precizat că nu a cerut o lege pentru el și că „nu este posibil să se facă o lege pentru o persoană“. O precizare tardivă, probabil în urma reacțiilor critice ale opiniei publice, ale mass-media și premierului Marcel Ciolacu. Cum apreciați toată această tevatură?
Cristian Preda: Eu cred că proiectul acesta de lege este o gafă, nu e deloc corect cum s-a procedat. Fabricarea unei legi pentru un destinatar e o abordare copilărească, și-a dat seama până la urmă și președintele Iohannis, care a și zis că nu vrea o lege pentru el, dar i-a trebuit o lună până să spună lucrul ăsta. E și politic greșit, dincolo de latura constituțională, pentru că impresia mea este că el ar avea mari șanse dacă ar candida ca independent. Deci, dacă spune că a fost un președinte neutru, aici sigur că avem dubii. Dar cea mai bună dovadă de a susține că a fost un președinte neutru ar fi aceea de a se prezenta ca independent la alegerile parlamentare în orice circumscripție dorește.
Nu credeți că dacă președintele ar candida independent, dar cu susținere politică, în cazul de față cu susținerea PNL, ar fi un fel de alba-neagra cu textul Constituției?
Sigur că da. Pentru a fi sigur că prinde un loc în Senat sau în Camera Deputaților, Iohannis are nevoie să fie pe o listă. Asta e diferența, dacă el ar avea și minte politică, și curaj, atunci ar candida independent, fără să aibă nevoie de susținerea PNL.
Spuneți că președintele are șanse să intre în Parlament și fără să fie pe o listă, chiar dacă încrederea pe care i-o acordă românii acum, când vorbim, e la pământ. De la peste 60% încredere la începutul primului mandat, în 2014, Iohannis a scăzut, „pas cu pas“, la finalul carierei la Cotroceni, sub 10%, cu mult sub scorul PNL, pe care l-a luat în brațe și nu i-a mai dat drumul.
Odată cu inițiativa legislativă a senatorului liberal Daniel Fenechiu au început și o serie de bâlbâieli politice, de care PSD a profitat ca să arate partenerilor liberali că nu-l mai susține pe șeful statului. Dacă proiectul de care s-a făcut atâta caz ar fi fost dus până la capăt, ar fi fost o încălcare a Constituției să faci o lege pentru o persoană, mai exact să modifici o lege pentru o persoană. Repet, politic Iohannis ar avea doar de câștigat dacă va candida independent, fără susținerea PNL.
Nu cumva liderul liberalilor, generalul Ciucă, străin de orice instinct de om politic, și-a calculat pe degetele de la o mână avantajele pe care le-ar avea partidul dacă ar fi tractat în bătălia electorală de Klaus Iohannis?
Aici e o eroare gravă de interpretare, pentru că Iohannis e o piatră de moară pentru liberali. În schimb, a merge singur în alegeri ar crea o simpatie, chiar empatie în rândul alegătorilor. Așa văd eu lucrurile.
Acest vodevil politic doar la periferia și nu în arena Constituției readuce în discuție nevoia de revizuire a legii fundamentale. Nu asta și-au dorit nici Fenechiu, nici Ciucă, nici Ciolacu și cu atât mai puțin Iohannis. Dar opinia publică și mass-media, deși timid, au pus pe tapet această problemă rămasă nerezolvată de la ultima modificare din 2003 a Constituției.
Sunt multe de modificat în Constituție, și cel mai relevant imperativ e raportul realizat de Ioan Stanomir în 2008. În acel raport sunt foarte multe ținte care ar trebui discutate. În primul rând e vorba de o clarificare a regimului politic, în sensul de a defini un regim mai prezidențial sau un regim mai parlamentar. Apoi e nevoie de a clarifica statutul unor instituții fundamentale ale statului, începând cu Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, care au creat multe confuzii și dezamăgiri.
Insist asupra redefinirii legii de funcționare a Curții Constituționale, care e stat în stat datorită desemnării pe criterii politice a judecătorilor.
Aici ar trebui introdusă interdicția ca vreunul din membrii Curții să fi fost vreodată membrul unui partid politic. La fel stau lucrurile și la Avocatul Poporului, unde au fost președinți care au avut cariere publice, cariere politice, cum e cazul lui Victor Ciorbea, fost prim-ministru în mandatul lui Emil Constantinescu. Statutul Curții Constituționale ar trebui modificat în sensul de a avea acolo experți. În anii ᾿90, la Curte erau analfabeți care făcuseră Dreptul sub Ceaușescu. A urmat apoi generația elevilor acestor monștri ceaușiști iar acum suntem în impasul ăsta în care avem și judecători subordonați politic, și judecători cu expertiză limitată. Sau și una, și alta. Sunt oameni care au studii de Drept la universități prestigioase din afara țării și care au publicat studii serioase de drept constitutional, dar care n-au nici o șansă să fie numiți la Curtea Constituțională.
Un punct delicat în Constituție și care a provocat și provoacă în continuare nu doar dezbateri, ci și asperități, până la manifestări violente cu precădere ale partidelor extremiste AUR și SOS, este definirea familiei.
Eu cred că un compromis, dincolo de ce există acum în Constituție, nu e posibil. Nici în sensul conservator, care a provocat referendumul pentru familia tradițională, nici în sensul mai liberal. Pozițiile politice sunt înghețate în două soluții unde nu există conciliere, aici este punctul cel mai delicat pentru o dispută parlamentară și pe urmă la vot. Cred că nimeni nu riscă să gândească o reformă constituțională mai serioasă, nu să se ocupe doar de acest punct precis.
Bun, vorbim de familia tradițională, definită ca fiind căsătoria dintre un bărbat și o femeie, agreată de cei mai mulți români, deși referendumul pentru familie a fost un eșec răsunător, și de cealaltă poziție, mai liberală, cum spuneați, care să includă și recunoașterea familiei în rândul minorității sexuale.
Nu mi se pare că în momentul acesta ar fi posibil un compromis mai bun decât ce prevede acum Constituția. Și asta pentru că nu văd ca noul Parlament să aibă o majoritate calificată de două treimi pentru a supune unui referendum toate problemele discutate aici și multe altele.
Cristian Preda este profesor universitar și decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București. A exercitat două mandate de deputat în Parlamentul European.
Dintre cărțile publicate: „Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești“; „Partide și alegeri în România postcomunistă“; „Regimul, partidele și sistemul politic din România“.
Interviu realizat de George Arun.