Violența împotriva femeilor: nu există nicio scuză!
12 februarie 2020
Omul are multe apucături, pe care antropologia, biochimia și psihologia tot încearcă să le descurce. Poate printre cele mai pregnante este compulsiunea de a exploata și subjuga tot ce e (uneori aparent) mai slab: am făcut din animale sclavii noștri, arătând o cruzime de neimaginat față de ele; am exploatat natura în cel mai barbar mod; ne-am folosit de cei mai slabi din propria noastră specie, de când e lumea. Numai că Homo Sapiens ar trebui să poată mai mult decât fratele de Neanderthal. Ar trebui. Acolo unde nu poate mai mult - și își omoară partenera în bătaie, de pildă - societatea e obligată să acționeze imediat: prin legi adecvate, prin aplicarea lor corectă. Nu mai puțin important: prin dezbateri, demantelarea unor tabu-uri și implicare civică. Pentru că nu există nicio scuză!
Pare incredibil, și totuși, statisticile actuale ale Națiunilor Unite arată că, la nivel global, una din trei femei e agresată fizic. Una din trei. Citim și trecem mai departe. Până i se întâmplă unei persoane publice. Sau cuiva apropiat. Mișcarea #Metoo a sensibilizat publicul asupra fenomenului, în momentul în care vedete de la Hollywood au avut curajul să spună lucrurilor pe nume. De câteva zile, în România se discută despre un caz de violență domestică în showbiz-ul autohton. Daniela Crudu, o femeie cunoscută publicului românesc prin intermediul unor emisiuni TV, a ajuns la spital în stare gravă, după ce a fost bătută de partenerul ei. De la Digi 24 aflăm că femeia "nu va depune plângere împotriva iubitului, dar purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, Ciprian Romanescu, a anunțat că a fost emis un ordin de protecție provizoriu".
Teamă, rușine, disperare
La fel de incredibil ca statisticile ONU privitoare la abuzul asupra femeilor sunt decizia victimei din România de a nu face plângere penală și anumite comentarii din rețelele sociale, ca urmare a acestui incident. Le luăm pe rând.
Există încă oameni care cred că anumite femei "merită" să fie abuzate, că "siliconatele o cer", că "așa au ales". Culmea este că opinii de acest gen aparțin chiar unor femei. Oare ce-o fi în mintea unui om care găsește o justificare pentru orice tip de abuz? Care să fie diferența dintre o casnică bătută de soț, o studentă violată sau o prostituată exploatată? Niciuna. Dimpotrivă, toate aceste victime au un numitor comun, și anume un abuzator ale cărui abilități cognitive nu s-au dezvoltat îndeajuns încât să-i anuleze comportamentul instinctual. Acel Homo Sapiens care nu poate mai mult. Aici nu e nevoie de justificări, ci de măsuri punitive imediate. Măsuri pe care, evident, autoritățile de la toate nivelurile trebuie să le ia cât se poate de serios. Nu există nicio scuză!
În multe cazuri, măsurile punitive nu pot fi aplicate dacă victima nu vorbește. Și aici ajungem la tipica frână în fața deconspirării abuzatorilor: teama, rușinea, disperarea. Nu s-au aflat motivele pentru care Daniela Crudu a decis să-și menajeze partenerul agresiv, dar știm că milioane de femei abuzate suferă în tăcere. Nici aici nu există nicio scuză! Situația materială precară care le-ar putea face dependente de partenerii abuzivi, teama și mai ales rușinea nu au voie să stea în fața combaterii fenomenului. Există soluții. Tabu-ul rușinii de a fi abuzat(ă) trebuie în sfârșit eliminat, la fel ca toate celelalte constructe sociale nefavorabile care produc rușine față de orientarea sexuală, de pildă, față de aspectul fizic sau față de suferințe psihice. Fiecare formă de abuz trebuie să fie urmată de anunțarea imediată a autorităților.
Când autoritățile nu reacționează
Un alt caz de violență domestică petrecut în România ar putea aduce speranță victimelor, chiar și atunci când autoritățile nu înțeleg pe deplin că nu există nicio scuză în spatele abuzului. Marți, pe 11 februarie, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru că autoritățile române nu au răspuns sesizării unei reclamante, care s-a plâns de violență în familie și cyber-violență din partea fostului soț. Potrivit Asociației VeDem Just, parchetul a clasat cauza pe motiv că amenințarea nu era suficient de gravă.
CEDO a stabilit că România se face vinovată de încălcarea articolului 3 (interzicerea tratamentului inuman sau degradant) și a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private, de familie și a corespondenței) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca urmare, reclamanta va primi de la statul român suma de 10.000 de euro cu titlu de daune morale.
O palmă - un autogol
Apucăturile umane, inclusiv obsesia de a subjuga tot ce e (aparent) mai slab, nu vor putea fi niciodată, probabil, eliminate în totalitate, din moment ce nu le-au vindecat milioane de ani de evoluție. Dar pot fi, totuși, puse la punct sistematic și diminuate în ansamblu, dacă aducem în joc câteva elemente esențiale: legi eficiente, eliminarea tabu-urilor și implicarea civică.
Am putea învăța câte ceva de la natură. Aparent mai slabă și exploatabilă la maxim, ea ripostează exact la momentul potrivit și ne demonstrează că așa nu mai merge. Mai mult, ne arată că o palmă dată mediului e, la urma urmei, un autogol. Într-o societate sănătoasă, un pumn dat unei femei sau un act de violență față de oricine trebuie să rezulte, instantaneu, într-un autogol. Pentru că nu există nicio scuză!