Romii, între statistici şi lumea reală

Aproape invariabil, românii care vorbesc despre romii români se sustrag unei abordări participative a problemelor grave cu care se confruntă cea mai mare minoritate naţională, lăsînd să se înţeleagă că, în chip fatal, etnia romă trage după sine atît de multe probleme încît ea însăşi este de fapt problema. Această judecată finală însoţită de delegarea de competenţe în eter este exprimată printr-un enunţ oficializat în jurul unui număr catastrofic: "în România trăiesc aproximativ două milioane şi jumătate de cetăţeni români de etnie romă."

Aproximarea aceasta "neutră" însoţită conjunctural de manipularea ei, fie în scopuri politicianiste, fie propagandistic în folosul moşierilor de presă, dă în fapt adevărata măsură a preocupării noastre faţă de una din problemele cele mai complicate ale societăţii româneşti. Explicit, preocuparea noastră de problemele romilor - de la politicieni, autorităţi locale şi centrale la presă, societatea civilă şi mai departe la "omul de rînd" - este zero.

Datele oficiale înregistrate la recensămîntul din 2002 consemnează că în România trăiesc 535.250 de cetăţeni români de etnie romă. Desigur că în realitate populaţia romă este cu mult mai numeroasă decît cea consemnată în registrele oficiale, iar cauzele acestei neconcordanţe dintre situaţia reală şi aceea din statistici ţin pe de o parte de reţinerea romilor românizaţi de a fi înregistraţi oficial ca aparţinători etniei, pe de alta de superficialitatea şi lipsa de răspundere a statisticienilor şi a oficialităţilor care operează cu date de interes public.

La ultimul recensămînt, cel din 2011 (datele au fost făcute publice abia în vara lui 2013), numărul românilor care s-au declarat de etnie romă a fost puţin mai mare – 621.600, reprezentînd un procent de 3,3% din populaţia României.

Iată că după aproape zece ani de la recensămîntul la care m-am referit mai întîi, romii se tem în continuare să-şi recunoască oficial etnia căreia îi aparţin.

Cred că principala cauză ţine de modul nostru, al românilor-români, în esenţă discriminatoriu, de la elitele intelectuale şi politicieni pînă la (sau mai degrabă pornind de la) "omul de rînd" de a ne raporta la romi şi problemele lor, unele de o urgenţă mereu ocolită sau cel mult amînată.

Bulversarea valorilor, accentuată dramatic după ce regimul comunist a fost înlăturat oficial şi ni s-a dat fiecăruia, tot oficial, certificat de libertate, este pămîntul fertil al discriminării (nu doar a romilor), al dispreţului şi autosuficienţei agresive, al desconsiderării şi punerii la zid a tot ce nu e pe gustul nostru, chiar dacă avem în faţă valori recunoscute de orice catalog universal al valorilor autentice.