România-Franţa, bilet gratuit dus-întors

Ministrul de Interne din Franţa, Manuel Valls, a prezentat joi a sinteză a eforturilor depuse pentru limitarea migraţiei ilegale. Informaţiile prezentate privesc şi România şi Bulgaria, atât în ce priveşte aspectul strict cantitativ cât şi cel politic. Manuel Valls a arătat în preambul că, deşi nu îşi propune să critice guvernul anterior, nu poate să nu remarce că politica antimigraţionistă a acestuia a fost un eşec mascat prin trucuri statistice.

De exemplu între 2006 şi 2011, guvernul raportase o creştere cu 50% a returnărilor (éloignements) imigranţilor ilegali. În realitate, susţine Manuel Valls, în perioada menţionată nu a crescut decât numărul repatrierilor unor cetăţeni europeni români şi bulgari, graţie ajutoarelor finaciare oferite prin Oficiul Francez pentru Imigraţie şi Integrare (OFII). În schimb expulzările propriu-zise, adică cele silite, au scăzut în aceeaşi perioadă de timp de la 22.000 la 19.000. Manuel Valls subliniază însă că repatrierile subvenţionate nu doar că nu au fost eficiente dar au fost contraproductive, incitându-i şi pe alţii să plece în Franţa ca să obţină un ajutor financiar unic în Europa şi ca principiu şi ca valoare.

Să observăm mai întîi că Manuel Valls evită să vorbească în mod explicit despre romi, deşi se ştie că despre ei este vorba. Prudenţa aceasta este explicabilă, căci numindu-i direct şi-ar putea atrage acuzaţii de discriminare. Nu este însă deloc sigur că stilul acesta evaziv este cea mai bună tactică, cel puţin din punctul de vedere al transparenţei. În al doilea rând este de remarcat că guvernul francez de dreapta preferase să-i returneze pe romii din sud-estul Europei şi mai puţin pe imigranţii ilegali din afara Uniunii Europene, probabil din comoditate administrativă, căci aşa cum spune Manuel Valls, „între statele membre ale Uniunii readmisia nu pune practic probleme niciodată, în timp ce pentru alte ţări este adesea complicată”.

Ce s-a întâmplat însă după sosirea lui Manuel Valls la Interne? Potrivit propriilor declaraţii, expulzările reale (şi nu cele pe hârtie) către ţări din afare UE au crescut, în timp ce returnările către ţări membre au rămas la acelaşi nivel. În 2013 au fost returnaţi 10 793 de cetăţeni români şi bulgari. Interesant este că subvenţiile acordate romilor ca să se întoarcă în ţara de origine au continuat să fie oferite, dar Manuel Valls a anunţat că a redus aceste ajutoare, pe care le consideră o simplă risipă, sperând să economisească astfel 11 milioane de euro. El a argumentat decizia cu ajutorul unei constatări interesante: după sistarea ajutoarelor de drum la sfârşitul anului 2013 au fost semnalate în Franţa mai puţine tabere ilegale decât înainte, iar cele deja existente par să fie mai puţin populate. Cu alte cuvinte, ajutoarele oferite de OFII nu au făcut decât să-i stimuleze pe romi să călătorească în Franţa.

Soluţia lui Valls pentru 2014: „Reducem ajutoarele şi desfiinţăm taberele ilegale în respectul legii şi al circularei din 26 august 2012”.

Toate aceste date statistice, deşi sunt emise de autorităţile de la Paris, sunt importante şi pentru guvernul de la Bucureşti, cel puţin în două privinţe. Francezii declară indirect că problematica socială privitoare la romii din România nu îi mai priveşte deloc şi că vor tăia ajutoarele „contraproductive”. În al doilea rând, ministrul de Interne al Franţei deconspiră că Guvernul francez nu are deloc în vedere, cel puţin pentru acest an, admiterea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen. E simplu: repatrierile „voluntare” stimulate sau nu cu ajutorul subvenţiilor nu ar mai fi posibile. Romii de la Dunăre ar dobândi un perfect drept de cetate pe malurile Senei.