"România nu poate rămâne cu Geoană, Ciucă, Ciolacu"

DW: După rezultatul de aproape 50% obținut de Alianța PSD-PNL la alegerile europarlamentare de duminică se poate spune că această construcție e de succes și ar merita să meargă mai departe?

Cristian Preda: E prima dată când partide de la guvernare se prezintă împreună la un scrutin. E ceva nou pe scena noastră politică și adevărul e că le-a ieșit. Nu au făcut 50% din voturi, dar prin redistribuire cele două partide au obținut 19 mandate, câte aveau și înainte de alegerile din 9 iunie. Le-a ieșit și în sensul în care au sporit numărul de consilieri locali. Și chiar dacă s-au făcut niște schimburi între PSD și PNL la nivelul consiliilor județene sau la nivelul unor primării, n-au pierdut ceva semnificativ.

Care sunt efectele pe care le generează aceste alegeri și mai ales victoria acestei mari coaliții pentru prezidențiale, pentru parlamentare, pentru mersul democrației autohtone?

Sunt două scenarii posibile: continuă în același fel, în spiritul lui Klaus Iohannis, „să ne înțelegem noi peneliștii cu voi pesediștii sau invers și să ne împărțim funcțiile, cutărică e prim-ministru, cutărescu e președinte” și mergem pe acest drum al suspendării unei competiții între cele două mari partide, „pentru stabilitate”, după cum s-a spus. În cealaltă variantă, victoria aceasta îi încurcă pentru că trezește ambiții. Doi dintre vicepreședinții PNL au fost înfrânți în alegerile de duminică. E clar că la nivelul conducerii PNL e o problemă de încredere. Cei doi președinți de partid, Ciolacu și Ciucă, sunt împinși către candidaturi prezidențiale, iar presiunea organizațiilor e prea mare pentru ca fiecare formațiune în parte să nu aibă propriul ei candidat. E scenariul confruntării. Mi-e greu să fac pronosticuri, mai ales după ce m-am înșelat în privința scorului: n-am crezut că PNL și PSD sunt capabile să obțină 19 mandate, așa că sunt și mai reținut în a face pronosticuri.

Ce înseamnă clasarea AUR pe locul al doilea?

E o confirmare a ascensiunii pe care am văzut-o deja la parlamentare. În 2019, când George Simion a candidat independent, plus un partid România Unită, numit așa după Rusia Unită a lui Putin, aveau împreună cam 2%, acum Simion și Șoșoacă au 20%, vor avea 8 mandate, deci câte a obținut USR-PLUS, la alegerile europene trecute. AUR nu a ajuns la 30%, fiindcă acestea erau previziunile cele mai rele: sociologii, savanți cum sunt ei, au zis că bazinul electoral ultranaționalist e de 30%. Totuși, dacă ne uităm la cele două procente ale lui Simion de acum cinci ani, azi avem de zece ori mai mult. E cert că influența românească în Parlamentul European va scădea, și acesta este un alt efect care merită amintit. Foarte probabil, trupele lui Simion și Șoșoacă nu vor fi în grupurile unde se croiesc politicile în Parlamentul European. Sunt bravi acasă, dar vor fi moleșiți la Strasbourg, pentru că nu o să fie luați în seamă atunci când se elaborează politicile continentului. 

Cum vă explicați succesul Dianei Șoșoacă: un partid inexistent, de fapt, să câștige aproape cât alianța din jurul USR?

Sunt fenomene asemănătoare: partidul lui Dan Diaconescu era același lucru. A fost apoi fascinația pentru Mircea Diaconu, care era totuși un actor cunoscut și, cu toate păcatele politice care i se pot imputa, nu-l comparăm cu doamna Șoșoacă. Ea e cea votată, Lazarus, fosta vedetă de la OTV s-a lipit de ea. Unii o votează cum îl votau pe Vadim Tudor, pentru că era țicnit. E circul care-i atrage pe oameni, în condițiile în care am avut cele mai puțin dezbătute alegeri post 1989. Moda aceasta a început cu Iohannis care a refuzat să discute cu Dăncilă la prezidențialele din 2019, deși Viorica Dăncilă venea dintr-un partid care acum e înfrățit cu PNL. Eu l-am votat pe Nicușor Dan, dar și el a spus „nu vreau să fac nicio dezbatere”. În condițiile în care dialogul democratic lipsește, nu ai obișnuința confruntărilor, a schimbului de idei și proiecte cu adversarii, și mergi doar pe culoarul tău, sigur că șansele de a avea clovni sau politicieni care se afișează cu Mihai Viteazul - ce păcate o fi având Mihai Viteazu, de-a ajuns în halul ăsta - sporește riscul de a avea asemenea ieșiri în decor: dacă dialog nu e, să fie circ. Aduceți-vă aminte că Gigi Becali a fost ales în Parlamentul European după ce l-a băgat pe unu în portbagaj. Pentru că l-a reținut poliția, a devenit o victimă, el, bătăușul, drept pentru care a primit un mandat în Parlamentul European. Același fenomen: circ, pugilat expresiv, vocea ridicată, clănțăul, cum s-ar spune.

De ce credeți că nu a avut succes Alianța Dreapta Unită (USR +PMP +Forța Dreptei)?

Pentru că lumea nu știa că există o alianță, apoi lumea nu prea știa cine e Cătălin Drulă, iar USR a folosit ocazia să-i facă publicitate acestui fost ministru al Transporturilor, care e un om merituos, dar nu a reușit să aducă voturi. Mai e ceva, ADU nu a reușit pentru că există o blocadă semnificativă cu bani de la buget pentru aceste voci din opoziție. Dacă despre AUR și Șoșoacă vedem orice mic gest transmis pe toate canalele, USR, Forța Dreptei, PMP sunt ca și inexistente. Aceste formațiuni nu sunt băgate în seamă de televiziuni și radio.

Ar mai exista o ipoteză: USR a fost considerat de electoratul său ca un partid antisistem și s-a combinat cu o rămășiță din PDL, fiindcă așa a apărut PMP, și cu o rămășită din PNL, de unde a dezertat Ludovic Orban și cei loiali lui. 

Acesta e un argument, mai ales al celor care s-au dus spre USR, zicând că toți ceilalți sunt răi și noi suntem alternativa. USR a avut, însă, o scurtă experiență de guvernare pe care nu a reușit să o convertească într-un brand sau într-o carte de vizită care să-i scoată eticheta de partid „Gică contra”. Și PSD și PNL i-au criticat constant și le-au pus USR-iștilor în cârcă toate păcatele ultimilor 30 de ani, ceea ce a contat, fiindcă atunci când ești blocat în mass-media, șansa de a-ți croi o imagine corectă e mică, iar campania nu e de ajuns. Apoi, acest partid a avut niște lideri autentici: Nicușor Dan în 2016 și Dacian Cioloș în 2019. Între timp, Nicușor Dan a spus că e interesat doar de primărie, iar Dacian Cioloș s-a afundat în poziția de adversar al tuturor partidelor, inclusiv al partidului unde se strânseseră simpatizanții REPER. Fusese perceput ca o alternativă la acest USR cu Ludovic Orban (Forța Dreptei) și Eugen Tomac (PMP). Voturile s-au divizat și a ieșit un dezastru pentru toți. Alianța Dreapta Unită a scos un scor dezastruos, vor fi probabil doar trei eurodeputați, de unde în 2019, împreună cu Cioloș, a avut nouă deputați, aproape cât scorul PSD. E o construcție care trebuie revizuită. Liderul USR, Cătălin Drulă, a făcut un gest de onoare, foarte democratic, și-a asumat eșecul și a plecat. Urmează reamenajări, dar timpul e foarte scurt.

Cum vedeți alegerile prezidențiale pe care liberalii le-ar vrea în septembrie? Ce se poate face în trei luni de vacanță, în care lumea va fi cu ochii la Olimpiadă sau la Campionatul European de Fotbal? 

Prezidențiabilii români nu vor suporta presiunile tribunelor din Franța sau din Germania. Vor fi mai degrabă loco și vor asasina publicul cu portrete desăvârșite. Eu continui să cred că avem nevoie de altcineva în afară de Ciucă, Ciolacu, Geoană. Cred că România anilor 2024-2029 merită altă figură. Acest trio Ciucă, Ciolacu, Geoană aparține unei Românii marginale, nu se compară cu Polonia lui Donald Tusk sau cu Croația lui Andrei Plenkovici, ce să mai vorbim de alte democrații consolidate, care au probleme cu extrema dreaptă, cu mișcări antisistem, dar care au lideri profesioniști.

Unde sau cum ar putea fi găsit acest președinte care să se ridice la nivelul despre care vorbiți?

Continui să cred că lucrurile se vor întâmpla la fel ca în 1996, când puțină lume se gândea că Emil Constantinescu va câștiga, la a doua încercare, la fel ca în 2004, când puțini îi dădeau o șansă lui Traian Băsescu, intrat în cursă cu o lună înainte de alegeri - până atunci se vorbea despre o confruntare Stolojan-Năstase -, la fel ca în 2014, când Klaus Iohannis a reușit să-l învingă pe Victor Ponta, pe care multă lume îl vedea câștigător. E posibil, deci, ca și în anul acesta, trăgând învățămintele europenelor, oamenii să se reunească în jurul unei figuri responsabile și pro-europene. Cred că funcția prezidențială ar fi bine să aparțină centrului-dreapta și nu pot să mă împac cu ideea că în septembrie vom avea de ales între Ciucă, Ciolacu și Geoană. Și că vom fi siliți să alegem pe unul dintre cei trei pentru ca George Simion să nu ajungă în turul al doilea. 

Deci, România așteaptă personajul providențial.

Nu providențial, dar România merită un președinte, harnic, moderat și darnic. Cred că există în elitele politice de la noi persoane care pot face un asemenea parcurs, să trudească de dimineața până seara, cineva care să se dăruiască și să știe că sacrifică cinci ani de zile pentru binele public. Cred că așa cum a fost găsit un Nicușor Dan pentru Primăria Capitalei sau Dominic Fritz pentru cea a Timișoarei, un Mihai Polițeanu, independent, fost USR-ist altfel, câștigător al Primăriei Ploieștiului, cred că se poate găsi o româncă sau un român în stare să dea o față civilizată, decentă, președinției. Nu putem trăi doar cu reveria unei Codruța Kövesi sau a Maiei Sandu. 

Cristian Preda este profesor de științe politice la Universitatea București.