Ruinele politicii germane faţă de est

Nu este niciodată uşor să recunoşti că ai greşit. Să faci asta public, ca politician, este şi mai greu. De aceea este remarcabil un discurs susţinut de preşedintele partidului social-democrat german (SPD), Lars Klingbeil, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Egon Bahr. Acest politician este considerat arhitectul Ostpolitik, a politicii faţă de est, a cancelarului Willy Brandt, care a culminat prin semnarea unor tratate cu Uniunea Sovietică, Polonia şi Republica Democrată Germană.

Bahr pleda pentru "schimbare prin apropiere" deja din anul 1963, ceea ce i-a scandalizat pe mulţi în Republica Federală Germania, fiindcă cu doar doi ani în urmă se înălţase zidul din Berlin iar Războiul Rece ajunsese la apogeu. Dar acest strateg al SPD era de părere că fronturile încremenite nu pot fi dizolvate prin presiuni şi replici din ce în ce mai mari.

Este vorba de interese, nu de drepturile omului

Politica de relaxare se baza pe recunoaşterea status quo-ului şi pe convingerea că o deschidere economică va provoca şi o deschidere politică şi socială. O diplomaţie de succes era pentru Bahr echilibrarea la rece a intereselor. În faţa unor elevi el a declarat: "În politica internaţională miza nu este niciodată democraţia sau drepturile omului. Miza o constituie interesele statelor. Să ţineţi minte asta, indiferent de ce vi se va spune la ora de istorie".

În acest sens, Bahr a pledat până la moartea sa, în 2015, pentru implicarea Rusiei, deşi devenea tot mai autoritară, în ordinea de securitate europeană şi a găsit mulţi susţinători printre social-democraţi. A fost o eroare, crede astăzi Lars Klingbeil. "Schimbare prin comerţ" a fost imperativul momentului. Dar această doctrină a eşuat, a declarat el în cadrul unei manifestări comemorative desfăşurate la Fundaţia Friedrich Ebert din Berlin.

Înţelegători ai Rusiei

Au fost politicienii SPD prea naivi? Klingbeil a declarat că, privind retrospectiv, se naşte întrebarea dacă nu cumva ar fi trebuit altfel evaluate invazia rusească din Georgia, din 2008, anexarea Crimeei, din 2014 sau crimele la comandă din Londra şi Berlin. "Oare nu am înţeles corect semnele timpului?", s-a întrebat el.

"Înţelegători ai Rusiei" li se spunea în Germania celor care găseau mereu o scuză sau justificare pentru acţiunile preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, şi care respingeau toate îndoielile legate de dependenţa energetică tot mai mare a Germaniei de Rusia. Mai ales în landurile din est, pe teritoriul defunctei RDG, existau numeroşi astfel de politicieni.

Avertismente faţă de Nord Stream

Cel mai mare "înţelegător al Rusiei" a fost şi este fostul cancelar social-democrat german, Gerhard Schröder, aflat la putere între anii 1998-2005. Împreună cu Putin a contribuit decisiv la construcţia celor două gazoducte Nord Stream, care unesc direct Rusia cu Germania prin Marea Baltică, şi care fac mai puţin importante restul conductelor care tranzitează Ucraina şi Polonia. "Noi am avertizat mereu faţă de Nord Stream", a afirmat ucraineanca Ljudmyla Melnyk, colaborator ştiinţific al Institutului pentru Politică Europeană din Berlin. "Noi am spus că atunci când conductele vor fi finalizate, trupe ruse vor fi prezente în Ucraina."

În SPD sentimentul vinei este pronunţat. Dar nimeni nu este dispus să renunţe la succesele politicii faţă de răsărit. Bahr şi Brandt au trăit într-o altă epocă şi au fost strategi şi conciliatori cu clarviziune, se spune în SPD. În plus, ei au înţeles că pentru apropiere şi cooperare este nevoie de forţă proprie, a subliniat Lars Klingbeil. "Pe vremea lui Willy Brandt bugetul pentru apărare în Germania Federală depăşea trei la sută din PIB", a amintit el.

Am intrat într-o altă eră politică

În ultimele decenii, Germania nu şi-a onorat niciodată obligaţia convenită în cadrul NATO, de a aloca doi la sută din PIB pentru armată. Acum asta se va schimba. Cancelarul federal Olaf Scholz vorbeşte despre o schimbare de eră în politica externă şi de securitate şi a anunţat 100 de miliarde de euro pentru înarmarea Bundeswehr. În plus se va reduce dependenţa de Rusia în sectorul energetic, se vor identifica noi furnizori de gaz şi petrol şi se va extinde sectorul energiei din surse regenerabile.

Scholz a declarat în cadrul ceremoniei comemorative de la Fundaţia Friedrich Ebert că se întreabă ce sfat ar da Willy Brandt şi Egon Bahr în vremurile actuale, de fundamentală schimbare. El s-a declarat în continuare încredinţat că afirmaţia lui Bahr, aceea că pacea în Europa este posibilă doar împreună cu Rusia, şi nu în detrimentul ei, este în continuare corectă, în ciuda războiului de agresiune din Ucraina.

"Dar trebuie totodată să recunoaştem că politica actuală a conducerii Rusiei este o ameninţare reală pentru securitatea Europei. Acesta este regretabilul punct de pornire al unei politici faţă de Rusia, care trebuie, aşa cum recomanda Bahr, să înceapă prin contemplarea, la rece, a realităţii, dar care nu trebuie să încremenească în această fază." Cine vrea pace trebuie să fie dispus să poarte negocieri. "Şi noi menţinem deschise canalele de dialog şi folosim orice modalitate de mijlocire", a evidenţiat Scholz.

Trebuie făcută diferenţa între Putin şi ruşi

Pentru cancelar e important să se facă o deosebire între Putin şi Rusia. "Nu poporul rus a luat decizia fatală de a năvăli în Ucraina. Acest război este războiul lui Putin", a afirmat el. "Această diferenţiere este importantă pentru a nu se periclita reconcilierea dintre germani şi ruşi după cel de-al Doilea Război Mondial." Ea este importantă şi pentru cei care demonstrează în Rusia împotriva războiului şi împotriva lui Putin, a mai afirmat cancelarul.

În cadrul vizitei întreprinse la Moscova la mijlocul lunii februarie, Olaf Scholz a stat de vorbă şi cu reprezentanţi ai societăţii civile din Rusia. Unul dintre ei i-a spus: "ştiţi, democraţia creşte din noi oamenii", îşi aminteşte el. Acesta este un înţeles cu care Egon Bahr şi alţi lideri social-democraţi din Germania de Vest au avut dificultăţi când a căzut zidul din Berlin.

În 1989, când în defuncta RDG zeci de mii de oameni demonstrau în stradă împotriva comunismului, SPD considera în continuare că partenerul de dialog principal din Berlinul de est este formaţiunea de guvernământ SED. Egon Bahr a recunoscut mai târziu că aceasta a fost o eroare şi că nu s-a acordat atenţia cuvenită opoziţiei ce se organiza în RDG în jurul militanţilor pentru drepturi civice.