Războiul "lumii noi" împotriva "lumii vechi"

Nu mai este de mult o noutate observaţia că lumea dă semne tot mai puternice şi mai clare de schimbare – schimbare de mentalitate, schimbare culturală, schimbare generaţională la „pupitrul de comandă”, schimbare politică (a partidelor) în preferințele alegătorilor, schimbare ideologică, schimbare economică şi socială, schimbarea competenţelor, schimbare educaţională şi a regulilor de sănătate publică, schimbare tehnologică şi a modului de viaţă, schimbarea raporturilor de putere în sistemul internaţional şi implicit a ordinii globale etc.

„Lumea nouă” vrea să preia puterea, „lumea veche” se apără şi îşi dispută supravieţuirea. Fiecare cu bunele şi cu relele proprii, noi neputând practic idealiza niciuna dintre paradigmele aflate în luptă dar putând avea, în ceea ce ne priveşte, opţiuni de ansamblu sau sectoriale.
Fireşte, sensul termenului „lume” nu este aici cel istoric, continental, de acum 300 de ani, provenit din epoca cuceririlor coloniale, ci cel care decurge din provocările secolului XXI, rezumat în formule de gândire antinomice tip sistem-antisistem, status-quo vs. contestare, liberal-postliberal, moderaţie-radicalizare, integrare supranaţională versus suveranism, universalism şi meritocraţie versus diferenţe, corectitudine politică şi abordări identitare, libertate de alegere versus autoritarism şi impunere de canoane ideologice, Occident transatlantic vs. ordine concurenţială (non-occidentală), multilateralism vs bilateralism și tranzacționalism, tradiţii versus reforme (unele ne plac, de altele ne temem), bătrâni-tineri, reguli vechi versus reguli noi, valori şi principii de acum 30 de ani versus valori şi principii emergente etc. Cu alte cuvinte, folosim termenul de lumi în sensul de modele.   

Despre o parte din aceste multiple schimbări a vorbit doamna von der Leyen, în prima sa evaluare anuală a „stării Uniunii” - discursul cunoscut sub abrevierea SOTEU-, încercând pe cât posibil să definească o viziune coerentă a UE, internă şi externă -nu lipsită de controverse, se pare- la trecerea dinspre lumea veche spre lumea nouă, pendulând între cele două paradigme (în general, nu dă bine să nu vorbeşti despre ceea ce este nou ca fiind cu siguranță „mai bun”, mai ales dacă este vorba despre generații) şi încercând pe alocuri să le echilibreze, aşa cum a fost paragraful ambivalent despre noua ordine globală şi relaţia UE-China. Acest articol nu îşi propune să fie o analiză a discursului preşedintei Comisiei Europene, fiind în mare parte scris înaintea intervenţiei de miercuri din Parlamentul European. Voi face însă, spre final, scurte referiri şi la acest discurs.

În esenţă, afirmam acum câteva luni că ne îndreptăm spre o lume postliberală şi postoccidentală şi nu mă arătam deloc încântat de perspectivele internaționale ale acesteia pentru România, deşi îi recunoaştem ascensiunea certă şi instrumentele de acţiune tot mai puternice. O lume concurenţială, nesigură, volatilă, radicalizată, în care s-a acumulat multă ură în societăți, o lume foarte rapidă ca apariţie şi dispariţie a crizelor, ameninţărilor dar şi a oportunităţilor, cu o revenire a tentaţiilor autoritarismului atât dinspre dreapta ultraconservatoare cât şi dinspre stânga neo-marxistă, o lume a frontierelor redescoperite, dar în acelaşi timp o lume a progresului tehnologic accelerat, a unor noi şi importante oportunităţi educaţionale şi profesionale, cu o revoluție digitală și a inteligenței artificiale nebănuită cu câțiva ani în urmă, un spaţiu liber pentru noi competenţe, în care cei inspiraţi şi rapizi care ocupă nişe contextuale vor avea enorm de câştigat, o lume reideologizată şi radicalizată, atât la dreapta cât şi la stânga spectrului, o lume fragmentată şi mai închisă decât precedenta, a „bulelor” comunicaţionale, o lume plină de instrumente perfecționate de comunicare facilă şi totuşi impregnată de dezinformare şi fake news.

O lume care ar avea toate motivele să devină din ce în ce mai deşteaptă, mai corect informată, mai matură, mai relaxată şi mai echilibrată dar în care ai şocul să descoperi din ce în ce mai mulţi fanatici, înverșunați şi sfertodocţi manipulaţi, în plină „libertate de exprimare”, ca să spunem aşa, rostogolind exaltaţi pe Facebook clişee ideologice pline de ură, foarte convinşi că au dreptate şi oricum câştigând adepţi mai uşor şi mai repede decât o pot face experţii şi oamenii rezonabili, cu vechile lor mijloace. 

Citiți articolul integral AICI.