Salman Rushdie, Biden și dictatorii

Hotărât, traversăm datorită liderilor noștri inepți ”timpuri interesante”, cum le dorește dușmanilor un vechi blestem chinezesc. În aceste timpuri, președintele superputerii, vinovate că l-a lăsat pe Salman Rushdie fără necesara protecție în fața islamiștilor care l-au condamnat la moarte pe un cetățean britanic și american, are nevoie de o zi și jumătate ca să iasă cu o declarație de condamnare a faptei? Chiar nu îi e rușine?

Oare nu înțelege președintele Statelor Unite ce a însemnat în ultimii 33 de ani fatwa iraniană din februarie 1989, când Vestul, pe drept consternat, a aflat că un revoluționar, ajuns tiran, terorist și lider spiritual la Teheran, un extremist protejat mult timp de francezi, l-a condamnat la moarte pe cetățeanul unei țări străine, occidentale?

Că de atunci Apusul tot dă înapoi, fatal, în chestiuni cheie, precum libertatea de exprimare, de opinie, libertatea artei, islamul, imigrația, terorismul și toleranța?

Acea fatwă l-a transformat pe un crud dar relativ mărunt extremist local în liderul lumii musulmane radicale și a alimentat ambițiile de putere regională și globală ale teroriștilor islamiști de la Teheran.

Crede poate Biden că, în actualul atentat, SUA nu sunt de vină? Nu știa FBI-ul, trimis cu mare tam-tam să percheziționeze domiciliul unui fost președinte american, că există încă o ”fatwa”, o decizie religioasă eternă, a fondatorului Iranului islamist și terorist, Khomeiny, de osândire la moarte a unui scriitor a cărui patrie era Marea Britanie, iar acum America? Și dacă nu știa, de ce n-a demisionat încă ministrul justiției, Garland, după rușinea pe care au pățit-o el și SUA la New York?

Presa occidentală e consternată. Uimirea afișată e alăturea cu drumul, în genere, fiindcă atentatul era predictibil. Dar sunt și comentatori care evidențiază ce e mai deprimant în această chestiune.
”Atentatul amintește întristător cât de rău a suferit libertatea de opinie în democrațiile din Vest, de la apariția Versetelor Satanice încoace. Tot mai des reiese clar cât de mare e prețul plătit pentru abordarea deschisă a Islamului și a Profetului”, scrie ziarul suedez Expressen.

Care evocă asasinarea pe stradă a regizorului olandez Theo van Gogh, atentatele comise acasă la curajoșii caricaturiști de la ziarul danez Jyllands-Posten, de masacrul de la Charlie Hebdo, de hăituirea caricaturistului danez Lars Vilks. ”Toate acestea au început cu” (osândirea de către ayatollahul Khomeiny, a scriitorului indo-pakistanez) ”Salman Rushdie”.

Publicația suedeză e pe drept revoltată de ”câte scuze se găsesc când e vorba ca victimele să fie ajutate. Că desenele n-ar fi fost pasămite destul de subtile, că artiștii ar fi, chipurile, suspecți. Sau se trage cartea rasistă. Or, la mijloc e un război pe valori pe care Vestul nu are dreptul să-l piardă”, mai estimează aceeași publicație, punând degetul pe rană. Alți comentatori scot în evidență prețul de trei milioane de dolari puși pe capul victimei înjunghierii de vineri, de la New York, precum și abjecția celebrărilor și sărbătoririlor din Iran ale sângeroasei fapte.

Sub girul Iranului, lumea musulmană tinde să devină, iată, una a bucuriei, euforiei și a aniversărilor festive provocate de tentative de omor și de măceluri extremiste, teroriste, islamiste. Dar prea puțini condamnă această tendință, de frica acuzei progresiste, insistent împărțite în dreapta și în stânga, de ”intoleranță”, de ”xenofobie”, de ”islamofobie” și de ”rasism”.

Ziarul turcesc Sabah deploră totuși clar această celebrare iraniană a imaginarului ”erou” care l-a înjunghiat de 15 ori pe scriitorul americano-indo-britanic. E vorba de un ”atentat inacceptabil”, chiar dacă ”ce a scris Rushdie e fals”, scrie Sabah, potrivit căruia încercarea de omor a prozatorului nu va folosi decât detractorilor religiei musulmane, care o califică drept ”monstruoasă”.

Sabah se înșală. Oribila faptă de terorism, de o rară cruzime și neomenie, le va folosi și aliaților Iranului. De pildă Rusiei și Chinei comuniste. Ca și tuturor mișcărilor totalitare atee.

Ori grupărilor extremiste, antioccidentale, care se vor folosi de această barbarie și atrocitate spre a evidenția slăbiciunea Statelor Unite și, prin extensie, a statelor liberale din Vest, ridiculizând deopotrivă aderența la propriile valori democratice și măsurile de securitate adoptate de superputere sub actuala administrație Biden.