Finanțare indirectă a separatismului transnistrean

Potrivit unui răspuns la o solicitare de informații oferit DW de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică din Moldova, cele cinci companii transnistrene sunt: SRL „Sherif”, SRL „Tiroil Treid”, SRL „Эko-Газ”, SRL „Avtogaz Treid” și SA „Метан-Авто”. Conform informațiilor neoficiale, cel puțin două din ele alimentează cu carburanți tancurile rusești (armata rusă și cea transnistreană) din Transnistria. Informația oficială este secretizată la nivelul administrației transnistrene.

Chișinăul le-a oferit „coridor” legal

Guvernul de la Chișinău a creat un „mecanism provizoriu” special de import a mărfurilor în Transnistria de către agenții economici din enclava separatistă controlată de Rusia. Încă pe 19 septembrie 2001, guvernul de atunci, controlat de președintele comunist pro-rus Vladimir Voronin, a adoptat o hotărâre (Nr. 1001) „cu privire la declararea mărfurilor de către agenţii economici din raioanele de Est ale Republicii Moldova”, prin care a scutit companiile transnistrene de taxe și accize, prezumându-se că ele achită aceste plăți în bugetul autoproclamatei republici separatiste create de Rusia și nu ar trebui să le achite de două ori (și autorităților constituționale). Acest „mecanism provizoriu” absurd, care prejudiciază anual bugetul național al Republicii Moldova cu peste 4 miliarde de lei, a fost menținut de toate guvernările care au urmat. Este menținut inclusiv de guvernarea actuală pro-europeană.

Potrivit reglementării care face posibilă eschivarea agenților economici transnistreni de la plata taxelor în bugetul național al Republicii Moldova, „procedura declarării și vămuirii mărfurilor introduse în/scoase de pe teritoriul vamal al țării de către agenții economici din raioanele de est ale Republicii Moldova înregistrați la Agenția Servicii Publice se efectuează în funcție de regimul vamal solicitat, fără perceperea drepturilor de import și a plății pentru poluarea mediului, cu condiția rămânerii mărfurilor pe teritoriul necontrolat de către autoritățile constituționale (de către Chișinău – n.n.)”.

Chișinăul nu le percepe nici măcar taxă pentru licență

Pe 2 august 2005, Guvernul de la Chișinău, controlat tot de Voronin, a mai adoptat o hotărâre (Nr. 815) prin care companiile transnistrene au fost scutite inclusiv de plata pentru licențele oferite de autoritățile de la Chișinău. Companiile de pe malul drept al Nistrului achită bani mari pentru aceste licențe, care sunt valabile timp de 5 ani. Firmelor transnistrene li se oferă gratis licențe, dar administratorii trebuie să solicite Chișinăului prelungirea lor la fiecare jumătate de an. Totul fără nicio taxă.

Până în data de 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, Republica Moldova avea hotarul spart. Separatiștii transnistreni controlau peste 400 de kilometri de hotar moldo-ucrainean. Contrabanda atinsese cote inimaginabile, motiv pentru care Transnistria a fost numită de jurnaliștii străini „gaura neagră” a Europei. Din 24 februarie, prin acest segment de frontieră nu mai trece absolut nimic, fiind blocat de tancuri din partea ucraineană, din cauza armatei ruse care staționează ilegal în Transnistria. Acest segment de hotar este absolut impermeabil și este prima dată, în ultimii 31 de ani, când Chișinăul vede și controlează tot ce intră și iese în enclava separatistă. Întreaga „economie transnistreană” funcționează pentru că îi permite Chișinăul, care invocă motive umanitare.

Cum ajung carburanții în Transnistria după începerea războiului

În contextul acestei realități noi, am încercat să aflăm cum este alimentată Transnistria (inclusiv armata a 14-a a Rusiei din stânga Nistrului), de exemplu, cu carburanți după începerea războiului în Ucraina. Conform datelor furnizate de Agenția pentru Reglementare în Energetică (ANRE) de la Chișinău, cele cinci companii transnistrene înregistrate la Chișinău cu drept de import a produselor petroliere au introdus în Transnistria, în perioada 1 ianuarie 2022 – 31 octombrie 2022 - 14864,6 tone de benzină, 41459,35 tone de motorină și 637,46 tone de gaz lichefiat.

ANRE ne-a mai comunicat că „importul în stânga Nistrului este efectuat exclusiv cu transport auto specializat prin punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova cu România (țară membră NATO și UE) și prin Portul Internațional Liber Giurgiulești”.

Conform statisticilor pe care le deține Chișinăul, 94,7% din benzina care a ajuns în Transnistria în perioada ianuarie – octombrie 2022 provine din România, iar 5,1% din Belarus.

În ceea ce privește motorina importată în regiunea transnistreană în ianuarie – octombrie, 50,6% a fost adusă din Rusia, 25,7% din România, 15,4 din Turcia, iar restul din Bulgaria și alte țări UE. În acest caz este necesară însă o precizare care explică volumul mare de motorină care apare în statistici ca fiind importat din Rusia: În perioada ianuarie-martie 2022 (în ianuarie și februarie Transnistria încă importa din Rusia prin Ucraina) toată motorina importată în regiunea transnistreană provenea din Rusia. După 24 februarie, Transnistria nu a mai importat din Rusia nici un litru de motorină, procurând tot necesarul din România, Turcia și Bulgaria.

Gaz lichefiat, Transnistria a importat în intervalul ianuarie – octombrie din Kazahstan – 58,9%, din Belarus – 12,7%, din Rusia – 9,3%, din Ungaria – 6,4%, din Polonia – 6,2%, iar din România 3,2% din volumul total.

Cum acceptă Chișinăul să finanțeze regimul separatist de la Tiraspol

Un simplu calcul ne arată că, la o cotă medie a TVA de 4,5 lei moldovenești pe litru de benzină și motorină (fără gazul lichefiat importat), bugetul Republicii Moldova a fost prejudiciat cu peste 550 de milioane de lei (echivalentul a 28 de milioane de euro) doar din importul, în stânga Nistrului, a cantităților de benzină și motorină indicate mai sus și doar în perioada ianuarie-octombrie 2022. Dar același mecanism de prejudiciere a bugetului Moldovei se aplică în raport cu orice marfă introdusă în Transnistria de către o companie din regiunea transnistreană (medicamente, pește, carne, materiale de construcții, etc.). Prejudiciul anual ar fi de aproximativ 4 miliarde de lei moldovenești. Această situație este tolerată, prin instrumente guvernamentale diferite, de peste trei decenii. Trei decenii în care Chișinăul a finanțat regimul separatist, invocând prietenosul argument umanitar în raport cu „cetățenii noștri” de pe malul stâng al Nistrului.

Am încercat să aflăm de la autoritățile moldovene de ce tolerează în continuare această stare de lucruri în detrimentul bugetului național și în dezavantajul companiilor de pe malul drept al Nistrului, care nu beneficiază de aceste scutiri de taxe. Chișinăul evită un răspuns oficial la această întrebare. Neoficial însă oficialii ne-au spus că obligarea firmelor transnistrene de a achita accize și taxe la fel ca și firmele care activează în câmpul constituțional al Republicii Moldova ar presupune automat defalcări de la bugetul Republicii Moldova pentru regiunea transnistreană, acolo unde atât administrația centrală, cât și administrațiile publice locale sunt ilegale.