Scurtă enciclopedie a fraudelor electorale 2020

„Din experienţele anterioare, spre dimineaţă vom şti exact care este rezultatul real al alegerilor”, spunea duminică seara primarul încă în exercițiu al Capitalei. Au suspectat-o mulți de ridicol pe Gabriela Firea, atunci, la finalul zilei alegerilor locale. I s-a transmis că nu știe să accepte o înfrângere. Iar fostul ei contracandidat Traian Băsescu i-a dat asigurări că situația nu seamănă defel cu cea petrecută la alegerile prezidențiale din 2009, când candidatul Mircea Geoană s-a culcat șef de stat și s-a trezit învins.

N-a durat nici o zi întreagă până când peste vorbele Gabrielei Firea s-a schimbat lumina. Și, cumva, o serie de nedumeriri legate de istoria alegerilor din anii de pe urmă se pot de-acum spulbera, în noua cheie ilegală sau cel puțin incorectă de numărare a voturilor, descoperită la mai multe secții în care rezultatele au fost flagrant bizare.

O întreagă paletă de exerciții de fraudare a alegerilor a ieșit la iveală și, cel mai probabil, ceea ce se vede este doar vârful unui iceberg ce ține captivă societatea românească de 30 de ani. 

„Din experienţele anterioare, spre dimineaţă vom şti exact care este rezultatul real al alegerilor, cel puţin aşa s-a întâmplat în Bucureşti acum patru ani de zile”. Așa a sunat comentariul de duminică seara al Gabrielei Firea. 

Ce aștepta, de fapt, Firea, proiectată la aproape zece procente sub contracandidatul Nicușor Dan?

„Acum patru ani de zile”, pentru Primăria Sectorului 1 al Capitalei, bătălia s-a dat între Dan Tudorache, de la PSD, și Clotilde Armand, de la Uniunea Salvați Bucureștiul. Primele exit-polluri o dăduseră câștigătoare pe Armand, cu un scor de aproximativ 32 la 29. A doua zi, dimineață, însă, la numărătoarea voturilor, de 32 de procente se apropia tocmai Tudorache, iar Armand avea doar 29%. Cererea de renumărare a voturilor, depusă de USB, avea să fie respinsă, iar Tudorache a deținut, în ultimii patru ani, fotoliul de administrator al celui mai dezvoltat sector al Bucureștilor. 

Confruntarea dintre cei doi s-a repetat duminica aceasta, după patru ani. Exit poll-ul a dat-o câștigătoare, din nou, pe Clotilde Armand, de data aceasta cu o diferență mult mai consistentă, de zece puncte procentuale (47 la sută față de 37%). A doua zi, spre prânz, însă, candidatul PSD a stârnit rumoare când a ieșit public să anunțe că se află în avantaj, la numărătoarea paralelă făcută de partidul său - cu 200 de voturi față de principala adversară.

„Băi, care mi-ai șutit votul?”

Încercarea primarului Tudorache de a-și salva cu orice preț funcția a făcut, de fapt, un deserviciu propriului partid. Alertați de situația creată la Sectorul 1, echipa lui Armand, susținătorii taberei politice din care provine și observatorii independenți s-au aplecat mai atent către suspiciunile de nereguli electorale sesizate în diverse locuri din țară. Plecați online pe urmele propriilor voturi, în rapoartele Autorității Electorale Permanente, unii alegători au descoperit scor zero în dreptul candidatului pe care știau că au pus ștampila. La Piatra Olt, de exemplu, însuși candidatul USR-Plus și-a căutat în zadar sufragiile primite de la propria familie. Cei din comisie le deturnaseră. Inclusiv pe al său!

Cazurile descoperite au fost raportate electoral și penal, s-au rostogolit în online și au devenit subiect pentru principalii vectori media. Au ieșit, astfel, la iveală, nereguli și aiuritoare metode de a răsturna votul real. 

Dacă votul multiplu a fost scos din arsenal, pentru că există verificarea electronică în timp real a actelor de identitate, se practică, în schimb, la scară largă și într-un mod grosolan, chiar primitiv, inversarea cifrelor în rapoartele finale. E elocventă pățania acelui candidat din Piatra Olt, un oraș de circa 6.000 de locuitori, unde oamenii se cunosc între ei - să-i furi candidatului propriul vot denotă fie retard intelectual, fie un tupeu consolidat în timp și bazat pe o convingere fermă că alegătorii sunt o turmă amorfă care se teme de o posibilă răzbunare a stăpânului. De altfel, presiunea de la nivelul secțiilor de votare a fost foarte vizibilă, la aceste alegeri locale. „Avem primari, consilieri, echipe de campanie în secție care fac presiune asupra alegătorilor. Primarul stă în secție și intimidează alegătorul”, a povestit, pentru Hotnews, Septimius Pârvu, specialist în alegeri și bună guvernare la Expert Forum.

Acte ratate

Cele mai multe nereguli s-au petrecut după închiderea secțiilor de vot și deschiderea urnelor. Au fost numeroase situațiile în care voturile unui partid, câteodată toate, au fost redistribuite din creion către alți candidați sau au fost transferate integral unor formațiuni irelevante, parcă special inventate pentru a face posibile denaturări ale rezultatelor. La secția 127 din București, toate cele 164 de voturi care, în procesul verbal încheiat la finalizarea numărării din secție, au revenit USR-Plus, apar, pe site-ul Autorității Electorale Permanente, contabilizate în dreptul Partidului Națiunea Română, câștigător al alegerilor în respectiva secție. Un alt exemplu este în Sectorul 4, unde un anume Partid Social Democrat Independent a sărit de la două voturi în procesul verbal la 450 pe site-ul AEP. A doua zi, la intervenția taberei furate, lucrurile s-au remediat: USR-Plus și-a recăpătat cele 363 de voturi dispărute, iar PSDI a sfârșit cu opt voturi. Despre PSDI trebuie precizat că este partidul creat de Mircea Geoană și Marian Vanghelie, cel despre care se spune că ar fi de fapt omul din umbra lui Dan Tudorache la Sectorul 1. Și, a propos de Vanghelie: în sectorul 5, din 90 de voturi încasate de PNL într-una din secții, 81 s-au regăsit, după centralizarea la AEP, în dreptul Partidei Romilor.

Au bătut la ochi cazuri de secții în care, la București, de exemplu, Nicușor Dan, candidatul propus de USR-Plus și PNL pentru Primăria Generală, a obținut 450 de voturi, în schimb, la listele pentru Consiliul General municipal, partidele care l-au susținut au fost votat de doar doi alegători. Sau invers: zero votanți pentru Nicușor Dan, dar 214 pentru USR-Plus și PNL în cursa pentru Consiliul General.

În mod paradoxal, actorul alegerilor de duminică care nu a fost păgubit în acest fel niciodată a fost tocmai PSD.

Statul, proprietate privată

Un flagrant straniu s-a petrecut tocmai în cursa pentru sectorul 1. În aceeași clădire în care funcționează biroul electoral de sector se află și oficiul de salubrizare al primăriei. Susținătorii candidatei Clotilde Armand au surprins un bărbat - candidat și el, pe listele PSD pentru funcția de consilier de sector - care muta un teanc (473, la număr) de procese verbale cu rezultatele numărării voturilor din incinta biroului electoral în sediul serviciului public de salubritate, aflat în subordinea primarului în exercițiu, Dan Tudorache, și transformat, pe banii cetățenilor, în sediu de campanie. Totul la vedere, ca și cum plecatul cu înscrisuri oficiale dintr-o secție de vot este o obișnuință. Și ca și cum primăria ar fi proprietatea privată a primarului.

Întrebat despre această situație, primarul pesedist a comentat: „Haideți, doamnă, cred că nu înțelege limba română. Clotilde fraudează. Nu am dovezi. Dar nici ea nu are și mă acuză”. Și, aici, ajungem la un alt mod de a parazita atmosfera, într-o, probabil, tentativă de a banaliza fărădelegile comise: relativizarea furtului electoral și mascarea lui prin manipulare. Aproape de sfârșitul zilei, televiziunile apropiate de PSD au afișat „bomba” serii - PSD și Firea au dovada fraudei. Anunțul a stat mult timp pe ecran până la o oră târzie, și, chiar dacă dovada nu a venit, tentativa de manipulare a fost evidentă. În final, formularea de pe burtiera Antenei 3 a fost de o sinceritate involuntară: „Cutremur absolut! Firea și Tudorache, furați?”. Și această întrebare a rămas fără răspuns.

Precipitarea cu care a fost intoxicată dezbaterea publică a fost explicată de analiștii politici drept tentativă de a distrage atenția de la ștersul cât mai multor urme din primării.

„Candidații în funcție folosesc de la mașina primăriei până la banii primăriei să-și facă reclamă” - este o altă neregulă semnalată de Septimius Pârvu în interviul acordat Hotnews. Spațiul primăriei și angajații acesteia folosiți de Dan Tudorache pentru a-și organiza campania electorală este o astfel de resursă publică folosită în scop electoral. Panourile electronice din stațiile de transport public din Voluntari pe care curge înscrisul „Consiliul Local - Instituția Primarului Pandele Florentin Costel” (inclusiv în zilele în care campania electorală se încheiase) sunt, la fel, resurse folosite pentru uzul unui candidat. Sau așa-zisul sondaj transmis în ultimele ore de campanie de Daniel Florea, primarul pesedist al Sectorului 5, în zeci de mii de exemplare, cu plicuri autoadresate - în fapt, publicitate electorală camuflată sub paravanul unei consultări cetățenești pe tema unor proiecte, promise deja în urmă cu patru ani, dar rămase neîncepute. Și sunt doar cele mai răsunătoare sau vizibile cazuri.

Țara arde și nu are cine să o stingă 

E firesc, în aceste condiții, ca administrațiile în funcție care au pierdut alegerile să își dorească să dinamiteze momentul, fie și doar cu focuri bengale. Cu atât mai mult cu cât cuvântul de ordine al celor ce vor ajunge pentru prima oară în funcțiile locale este „audit intern”.

E foarte posibil ca în absența paginii de internet a Autorității Electorale Permanente, care afișează situația centralizării voturilor, perspectiva asupra neregulilor să fi rămas vagă,  construită pe speculații și acuzații greu de dovedit. Evoluțiile din ultimii ani au declanșat, însă, o revoluție mută în România. Protestele de stradă au desțelenit spiritul civic și au atras înspre dezbaterea publică, socială, economică sau politică, o masă critică dispusă să schimbe algoritmii societății românești. Ei, copiii generației care a trăit capitalismul de cumetrie, profitând și de combustia neterminată a părinților lor frustrați, sunt cei care au făcut posibilă breșa provocată mașinăriilor de vot tradiționale (Miron Mitrea, Octav Cozmâncă, Adriean Videan, Vasile Blaga, Victor Ponta sunt doar câțiva dintre cei care nu s-au sfiit să vorbească public despre modalități de fraudare a alegerilor). Nu e de mirare că duminică seara, deși afișată drept învinsă în exit-polluri, Gabriela Firea privea sfidător către restul lumii - știa cum funcționează mecanismele puterii și își aștepta mercenarii care trebuiau să o scoată „din pix”, în secțiile de votare. La fel o face și la final, când, la câteva ore după ce a recunoscut victoria lui Nicușor Dan, a anunțat că va contesta votul de duminică.

Astfel de personaje din zona politicului profund lipsite de legitimitate au stagnat în tipare anacronice. Au pierdut contactul cu realitatea într-o lume pe care nici măcar nu mai pretind că o administrează, pentru că o disprețuiesc. Iar în trufia lor nu mai pot să-și înțeleagă adversarii. Au dat foc Romei. Și-n timp ce Roma arde, cântă la harpă.

Mai trist decât acest dezastru costisitor cu cadavre politice ieșind brutal din scenă este doar absența oricărei instituții a statului român. Nici o comunicare din partea ministrului de Interne, refuzul categoric al Parchetului General de a se adresa votanților înșelați, tăcerea Autorității Electorale. În fața răului, românii au fost din nou cam singuri.