Siria: Actorii internaționali în războiul civil

Iran: Cel mai important susținător al lui Assad

La prima vedere, regimul secular al Siriei și teocrația Iranului nu au multe în comun. Și cu toate acestea, tocmai Teheranul a împiedicat căderea președintelui Siriei, Bashar al Assad. Cel puțin până la implicarea directă a Rusiei, în toamna anului 2015, Iranul era cel mai important aliat militar al regimului Assad. Teheranul livrează armament, bani, informații secrete și trimite consilieri militari și trupe în Siria. Aceștia fac parte din gărzile revoluționare, din milițiile șiite sau din gruparea teroristă Hezbollah, puternic susținută de Iran. 

Faptul că războiul civil primește o încărcătură religioasă prin participarea jihadiștilor suniți îi conferă Iranului posibilitatea de a se prezenta ca forță protectoare a șiiților. În rest, alianța între Iran și Assad se bazează pe trei țeluri comune mai vechi: dorința de a slăbi influența americană în Orientul Mijlociu, diminuarea puterii Israelului și îngrădirea pretențiilor Irakului în zonă, încă de pe vremea lui Saddam Hussein. Între timp, ambele țări sunt împotriva Arabiei Saudite și a statelor din Golf. Din punct de vedere geostrategic, Siria este importantă pentru Iran ca legătură cu Libanul și organizația Hezbollah. 

Rusia: Salvare pentru Assad

Când Assad a fost practic pus la zid, Rusia i-a sărit în ajutor: în 2015, Rusia a început să ofere sprijin militar regimului sirian. Scopul oficial al Rusiei: lupta împotriva terorismului. În realitate, ținta nu a fost numai ”Statul Islamic”, ci și mulți oponenți ai lui Assad.  

Dar Moscova nu a fost niciodată interesată numai să-l sprijine pe Assad. După izolarea Rusiei datorită crizei din Ucraina, președintele Vladimir Putin a vrut să-și readucă țara pe scena internațională - și a reușit. Intervenția a meritat și pentru Assad: președintele Siriei a recucerit regiuni însemnate din țara sa.

Cele mai mari victorii militare le-a avut Rusia în Alep și Palmyra. Față de acuzațiile referitoare la crimele de război asupra populației civile, Kremlinul a rămas impasibil.

Arabia Saudită: Război prin interpuși împotriva Iranului

Arabia Saudită este îngrijorată datorită influenței crescânde a Iranului în zonă, de la războiul din Irak, din 2003. Riadul privește sceptic și apropierea dintre Damasc și Teheran. 

De la începutul revoltelor în 2011, Arabia Saudită a sprijinit masiv opoziția siriană. Țelul a fost de a-l da jos pe Assad și de a instala la putere un regim convenabil Arabiei Saudite. S-au livrat bani și armament chiar și către grupările jihadiste. Pentru Arabia Saudită și Iran, Siria a devenit terenul însângerat al rivalității lor. 

Turcia: Pe vremuri prieten, acum dușman

Turcia, în general, și președintele Erdogan, în particular, aveau încă la jumătatea anilor 2000 relații excelente cu regimul Assad - au apărut chiar și fotografii cu cei doi președinți la malul mării Mediterane, în Turcia. 

Dar odată cu izbucnirea războiului civil, situația s-a întor pe dos: Turcia a susținut căderea lui Assad, sprijinind opoziția siriană. Prin teritoriile turcești au trecut armament și luptători, deseori pentru grupurile jihadiste și pentru IS. Între timp, Turcia pare să aibă un țel anume: să distrugă regiunile autonome sau chiar libere ale kurzilor de la granițele turcești, chiar dacă intră în conflict cu aliații săi din NATO, Statele Unite. 

În plus, Erdogan vrea să aibă un cuvânt greu de spus în ceea ce privește ordinea postbelică. Expedițiile militare peste graniță sunt desfășurate și în acest scop. Proiecțiile de putere ale Turciei sunt gândite în ideea unei continuități a Imperiului Otoman, și anume câștigarea hegemoniei în Orientul Mijlociu. 

Israel: Dușmanul e la Teheran

Cea mai mare grijă a Israelului în războiul din Siria este prezența constantă a gărzilor revoluționare iraniene și a milițiilor loiale Teheranului. Israelul se teme mai ales de faptul că luptătorii Hezbollah își vor întări prezența la Înălțimile Golan de la granița siriano-israeliană și vor lansa de acolo rachete spre teritoriul israelian. Din acest motiv, forțele aeriene israeliene au lansat, de la izbucnirea conflictului în 2011, în jur de o sută de atacuri asupra convoaielor de armament pentru Hezbollah, asupra unor fabrici de armament și a pozițiilor iraniene. 

SUA: Implicate fără plan

Învățăturile trase din dezastrul intervențiilor americane în Irak și Libia au marcat politica reținută a fostului președinte Obama față de Siria. Când în 2012, Assad s-a aflat în fața eșecului militar, Obama a refuzat o implicare mai complexă, deși condamna vehement acțiunile regimului de la Damasc. În schimb, Rusia a intervenit în războiul civil de partea lui Assad. 

La fel de ezitantă este și politica lui Donald Trump: țelurile sale sunt distrugerea IS și slăbirea Iranului. De aceea, prezența americană se limitează la trupe speciale și la câteva atacuri aeriene. SUA sunt implicate în Siria, fără a avea însă un rol decisiv. Recenta ofensivă turcă împotriva kurzilor constituie o mare dilemă pentru SUA: pe de-o parte, Turcia este un important partener NATO, pe de alta, Washington-ul are nevoie de milițiile kurde ca aliați împotriva IS. 

Germania: Ajutor pentru auto-ajutor

Guvernul de la Berlin a declarat în nenumărate rânduri că o soluție pașnică a războiul din Siria ar putea fi găsită numai într-o ecuație fără Assad. 

Din punct de vedere militar, Germania nu este implicată direct în Siria și nu joacă, în consecință, un rol central. Dar aviația germană participă cu avioane de luptă în operațiuni de recunoaștere împotriva bazelor IS. Avioanele sunt staționate în Iordania, după ce Bundeswehr și-a mutat baza de la Incirlik, din Turcia.

În plus, armata germană sprijină kurzii din nordul Irakului, mai ales prin antrenamente și arme. Germania a jucat un rol important în distrugerea armelor chimice siriene. 

În Germania au avut loc dezbateri controversate în ceea ce privește livrarea de blindate către Turcia, după ce președintele Erdogan a folosit tancurile Leopold în atacurile sale împotriva kurzilor din Siria. 

Franța: Macron caută soluția politică

Franța a preluat un rol activ în războiul din Siria și a livrat întâi echipament medical rebelilor sirieni, apoi și armament. La finele lui septembrie 2015, Franța a început atacurile aeriene împotriva IS, care s-au intensificat după atentatul terorist de la Paris, din noiembrie 2015. 

Conform propriilor declarații, prioritățile Franței în Siria sunt îmbunătățirea ajutorului umanitar, lupta împotriva terorismului și reluarea negocierilor pentru pace. Franța susține opoziția moderată în Siria și dorește o soluție politică. Macron a declarat, în plus, că Franța nu mai condiționează negocierile de pace cu îndepărtarea lui Assad.  

În urmă cu aproximativ o săptămână, președintele Franței a amenințat cu un atac aerian asupra Siriei, dacă va fi dovedită folosirea armelor chimice împotriva civililor. Macron a făcut un astfel de avertisment și anul trecut. 

Autor: Matthias von Hein / lp