Solicitanţii de azil, obligaţi să muncească?

Administrația germană poate fi uneori uluitor de eficientă. Nici nu se încheiase bine reuniunea din noiembrie anul trecut dintre cancelarul federal și premierii celor 16 landuri federale, în cadrul căreia s-a convenit asupra introducerii cardului de plată pentru solicitanții de azil, că prima autoritate locală a și pus în practică această măsură. Este vorba despre un district din landul Turingia, în estul Germaniei, care a activat o serie de restricții prin emiterea cardului.

Cardul Mastercard preplătit nu poate fi folosit decât pentru a face cumpărături în localitate. Retragerile de numerar sunt excluse, la fel și transferurile de bani în Germania și în străinătate. Chiar înainte ca guvernul german să prezinte, la începutul lunii aprilie, un temei juridic pentru un card cu cip standardizat la nivel național, alte orașe și municipalități introduseseră deja propriile variante de card.

O administrație locală pune solicitanții de azil la serviciu în folosul comunității

Landul Turingia a mai pus în aplicare și o altă măsură controversată în materie de politică de azil. Un ”Landrat” (cel mai înalt oficial administrativ dintr-un district german) a introdus munca obligatorie pentru solicitanții de azil cazați în locuințele colective din orașul său. Aceștia trebuie să păstreze curățenia în containere, dar și pe terenul aferent acestora, fiind plătiți cu 80 de cenți pe oră în plus pe cardul lor de plată. Dacă refugiații refuză munca de curățenie ori nu vor să măture aleile sau să taie gardul viu, beneficiile lor pot fi reduse. Cu până la 180 de euro pe lună.

Obligația de a munci nu este neapărat o noutate, ea fiind de mai multă vreme reglementată legal. Regulile nu acoperă însă munca remunerată. În sensul strict al legii, solicitanții de azil nu au voie să lucreze deloc în primele trei luni. După trecerea celor trei luni, solicitanților de azil li se aplică o serie de reglementări graduale, ținându-se cont, între altele, dacă refugiații locuiesc în adăposturi colective sau dacă au copii minori. De regulă, un permis de muncă este eliberat abia după șase luni.

De precizat că aceasta nu înseamnă că ei vor putea găsi imediat un loc de muncă. În februarie 2024, aproximativ 700.000 de persoane din cele mai importante opt țări de origine ale solicitanților de azil, în primul rând Siria și Afganistan, erau înregistrate ca fiind apte de muncă la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă. Nici măcar jumătate dintre ele nu erau efectiv în măsură să accepte un loc de muncă. Toți ceilalți se aflau fie la școală, fie învățau o meserie, fie participau la cursuri de limbă sau de integrare. În plus, mai mult de două treimi dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă cu cetățenie a uneia dintre cele mai importante opt țări de origine a solicitanților de azil caută doar un loc de muncă la nivel de ajutor necalificat.

Compensarea cheltuielilor în loc de salariu 

Însă ceea ce este întotdeauna posibil din punct de vedere legal pentru solicitanții de azil și se aplică și celor a căror cerere de azil a fost respinsă și care ar trebui să părăsească țara este că pot fi obligați să presteze până la patru ore de muncă în folosul comunității pe zi pentru o indemnizație de 80 de cenți pe oră.

Potrivit consilierului districtual Christian Herrgott, politician creștin-democrat, această reglementare, pe care puține autorități locale au folosit-o până în prezent, oferă mai multe avantaje. Obligația de a munci oferă locuri de muncă, în special pentru cei care nu au încă voie să muncească în mod regulat, și asigură oamenilor respectivi "o structură zilnică". În plus, prin faptul că administrația locală nu mai angajează o firmă pentru realizarea curățeniei, se naște mai multă acceptare în rândul populației, spune el.

"Este vorba de a da ceva înapoi celor care plătesc totul, mai precis contribuabililor germani", a declarat Herrgott pentru ziarul Die Welt.

Inițiativa politicianului creștin-democrat s-a bucurat de o largă aprobare publică. Într-un sondaj realizat de institutul Insa pentru ziarul "Bild am Sonntag", cota a fost de 82%. Gradul de aprobare pentru cardul de plată a fost la fel de ridicat - 77 la sută.

Cu siguranță nu este o coincidență faptul că Turingia este unul dintre landurile care s-au grăbit să adopte cardul electronic de plată și munca obligatorie pentru solicitanții de azil, două idei promovate de consevatori. În septembrie în acest land din estul Germaniei va fi ales un nou parlament iar sondajele arată că AfD, cu liderul său de extremă-dreapta Björn Höcke, se află în frunte cu aproximativ 30 de procente. Uniunea Creștin-Democrată se situează la 20 de procente și speră că poate recâștiga votanții AfD cu o poziție mai dură față de solicitanții de azil.

Cei mai mulți refugiați vor să meargă în Germania

La fel stau lucrurile și în Saxonia vecină, unde vor avea loc alegeri tot în luna septembrie. Și aici, la fel ca în alte regiuni est-germane, AfD este în acest moment cea mai puternică forță politică. În martie, premierul saxon, creștin-democratul Michael Kretschmer, a cerut ca afluxul de refugiați în Germania să fie limitat la 50-60.000 de persoane pe an. Cifra este semnificativ mai scăzută decât limita superioară de 200.000 de persoane pe care conservatorii au susținunt-o timp de ani de zile.

Fapt este că numărul actual al solicitanților de azil depășește cu mult această cifră. De asemenea, majoritatea refugiaților care vin în Europa se îndreaptă spre Germania. În 2023, Germania a primit circa 330.000 de cereri de azil, adică 30% din toate cererile depuse în cele 27 de țări ale UE. Pe de altă parte, în primele trei luni ale anului 2024 au fost depuse 65.000 de cereri inițiale de azil - cu aproximativ 20 la sută mai puține decât în aceeași perioadă din 2023. Ministrul federal de interne Nancy Faeser pune această evoluție între altele pe seama controalelor mai stricte la frontieră.

Pe măsură ce noii refugiați continuă să sosească, landurile federale se străduiesc să îi transfere rapid către municipalități, care sunt în cele din urmă responsabile pentru cazare, îngrijire și integrare la nivel local. Orașele și municipalitățile, precum și landurile federale se simt însă de mai multă vreme copleșite de lipsa de locuințe, a locurilor în grădinițe și școli, precum și a ofertei de cursuri de germană și de integrare.

Deficitul de locuințe și lipsa de îngrijire a copiilor

Potrivit unui studiu recent al Fundației Bertelsmann, disponibilitatea de a accepta refugiați a scăzut considerabil în Germania, o evoluție cauzată de problemele organizatorice cu cazarea și îngrijirea refugiaților, al căror număr mare copleșește multe administrații. Deși există în continuare o "cultură robustă a primirii de refugiați", scepticismul față de imigrație și preocupările legate de consecințele negative ale acesteia au crescut semnificativ, se arată în studiu.

Cancelarul federal Olaf Scholz, deși spune la rândul său că numărul de refugiați este prea mare, nu agreează introducerea unei limite superioare, pe modelul cerut de conservatori. De altfel acest lucru nici nu este posibil fără o modificare a legii fundamentale.

Din ce în ce mai mulți lideri politici vin cu idei de reglementări legale care să facă Germania mai puțin atractivă pentru refugiați. Aceasta este cheia în care trebuie privite cardul de plată și dezbaterea privind munca obligatorie.

Liderul Uniunii Creștin-Democrate, Friedrich Merz, care are ambiția de a candida la funcția de cancelar la alegerile federale din 2025, afirmă că "acolo unde a fost introdus cardul de plată, numărul solicitanților de azil a scăzut peste noapte, dat fiind că unul dintre principalele motive de ședere, respecti primirea de bani, dintr-o dată nu a mai existat”.

Proceduri de azil mai rapide chiar și în afara UE

Experţii în domeniul migrației se îndoiesc că se pot trage deja astfel de concluzii, dată fiind puținătatea datelor. Cu toate acestea, având în vedere popularitatea tot mai mare a AfD și alegerile din toamnă din mai multe landuri, ori alegerile europene din iunie și numeroasele alegeri locale, astfel de preocupări vor fi probabil ignorate.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată la 6 martie 2024 și actualizat la 10 aprilie.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.