Spotmedia: Ce s-a întâmplat cu oamenii Moscovei în România

Pe fondul tensionării relațiilor dintre URSS și România, a început să se formeze un grup care avea ca scop înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu de la putere, însă evident menținerea României în sfera de influență a URSS. Nici nu se discuta acest lucru, explică Cătălin Ranco Pițu:

"Cu toții erau comuniști convinși, cu toții credeau în ideologia marxist-leninistă, chiar și stalinistă. Aici mă refer în principal, să zicem, la generalul Nicolae Militaru.

Aceștia au început să se întâlnească, se întâlneau cu specialiștii sovietici aflați oficial în România și care activau în toate domeniile de activitate, inclusiv cele militare, aveau întâlniri dese cu membrii Ambasadei URSS în România, discutau despre cum să acționeze pentru a-l răsturna de la putere pe Nicolae Ceaușescu.

Ion Iliescu, fostul nostru președinte, a fost cooptat în acest grup, conform probelor evidente de la dosar, undeva în 1979-1980. Aici datele diferă, pentru că a trecut mult timp de atunci, însă acela este momentul în care a fost cooptat, la început cu întâlniri mai timide, să zic așa, după care și-a asumat rolul de lider al acestui grup și în foarte scurt timp, având în vedere că el era cunoscut, era și membru al CC al PCR, studiase la Moscova.

Liderul militar al grupului era, spre a doua jumătate a anilor '80, generalul Nicolae Militaru.

Concepțiile grupului erau foarte clare: răsturnarea lui Ceaușescu şi menținerea comunismului în România.

Grupul a avut și persoane influente, cum a fost Silviu Brucan. Cine știe istoria lui Silviu Brucan știe că are o istorie fascinantă. A fost ambasadorul nostru la ONU, a fost ambasadorul României în Statele Unite, se cunoștea cu Mihail Gorbaciov. Sunt cunoscute întâlnirile dintre Brucan și Gorbaciov .

Ei bine, acest grup, după momentul '84, când a suferit o destructurare, a continuat să acționeze, dar nu atât de facil, pentru că membrii grupului erau sub stricta supraveghere a organelor de securitate.

Ion Iliescu era în permanență monitorizat ca fiind agent de influență al Moscovei - aici se înțelege KGB -, astfel încât momentul prielnic pentru a se manifesta acel grup a venit în decembrie '89. Evident, zic eu, ei nu știau când avea să vină acel moment. Însă momentul era inevitabil și pentru România, deoarece, ne aducem aminte, cei doi piloni esențiali de putere la nivel mondial de la vremea respectivă, adică Statele Unite și URSS, hotărâseră modificări radicale în Europa de Est".

Momentul a fost cel din decembrie '89, când la Timișoara inițial a existat un protest timid, protest transformat rapid într-un protest de masă, spune fostul procuror militar.

"La 20 decembrie, Timișoara a fost declarat primul oraș liber de comunism al României. Întregul oraș s-a ridicat împotriva sistemului. Informația despre ce se întâmplă la Timișoara s-a propagat în toată țara. S-au ridicat și românii din alte orașe precum Arad, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, iar în 21 decembrie, după acel celebru miting al lui Nicolae Ceaușescu, centrul de greutate al revoluției s-a mutat la București.

Doar în România căderea comunismului s-a manifestat violent, în sensul de violență extremă. S-a tras împotriva revoluționarilor la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Evident, până acesta a deținut puterea, împotriva românilor au tras toate structurile de forță ale țării. Mă refer la Ministerul de Interne, care încorpora inclusiv Securitatea statului, mă refer la Ministerul Apărării Naționale, dar au fost folosite și gărzile patriotice împotriva românilor. Ei bine, pe fondul acesta revoluționar autentic s-au mișcat foarte bine, foarte organizat, conform unui plan ante-stabilit, cei din grupul Ion Iliescu".

Iliescu primește, în 22 decembrie, onoruri militare. Îi ia locul lui Ceaușescu

Eficiența lor a fost maximă, deoarece la data de 22 decembrie, orele 16:00, după ce Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul central al Partidului Comunist cu acel elicopter, întreaga forță militară a României i-a prezentat onorul militar lui Ion Iliescu, ca fiind noul șef de stat al României, povestește Ranco Pițu.

"Mai mult decât atât, imediat atunci s-a înființat și Consiliul Militar Național, care îngloba toate forțele armate ale României, al cărui președinte a fost, de asemenea, Ion Iliescu, astfel încât se poate spune, fără greșeală, fără posibilitate de-a nega acest lucru, că Ion Iliescu, la orele 16:00, a devenit șeful politico-militar al României și l-a succedat în toate funcțiile politice și militare pe Nicolae Ceaușescu.

La orele 16:00 cei doi piloni de putere ai statului român, adică Armata și Securitatea, practic și-au dat mâna pentru ca Ion Iliescu, un șef de editură trebuie spus, adică nu vreun membru important al PCR, să devină noul conducător al țării.

Ion Iliescu și-a asumat imediat această calitate și a acționat în consecință. Se pot spune foarte multe despre mecanismele prin care Ion Iliescu a preluat puterea. Cert este că, din perspectivă istorică, toți, absolut toți componenții grupului Ion Iliescu au ajuns în punctele cheie de putere în statul român".

Pentru Moscova a reprezentat o reușită epocală

"Din perspectivă logistică și din perspectiva sprijinului care vine din partea unui gigant precum era URSS, nu era nevoie să trimită oameni care să îl sprijine pe Ion Iliescu, pentru că lucrurile se desfășuraseră într-un mod total acceptat de Moscova.

În mod surprinzător, în nici două–trei zile, o întreagă structură pro-sovietică s-a instalat la conducerea statului. Senatorul Șerban Săndulescu, în raportul comisiei senatoriale, a spus foarte clar, după un studiu extraordinar al acelor zile, a spus că în decembrie '89 am asistat la re-kagebizarea României.

Au fost readuși din rezervă peste 40 de generali, cu toții dovediți ca fiind colaboratori ai GRU și au fost instalați în punctele cheie de conducere ale statului român. La vremea respectivă îi regăsim peste tot, în Parlament, în Guvern, în Armată, peste tot, lucru deosebit de grav, practic.

Cine știe cât de cât istoria serviciilor de informații știe că, uneori, chiar și un serviciu redutabil are nevoie de ani de zile pentru a penetra alt stat până la vârf. Ei bine, în decembrie '89, în decurs de două-trei zile, o întreagă structură, cu zeci de oameni colaboratori ai serviciilor, s-a instalat direct la conducerea statului român, ceea ce pentru Moscova a reprezentat o reușită epocală".

Citiți articolul integral AICI.