Nu suntem cu toții de vină și tocmai așa oamenii mor

Inocularea ideii că fiecare este vinovat, că asupra fiecăruia apasă un păcat greu i-a făcut pe oameni să se simtă în egală măsură hăituiți și insuficient de buni. La limită, este ce viza experimentul Pitești, transformarea psihologică a victimei în călău.

De aceea, deținuții ajunși în oroarea de la Pitești erau siliți să își înjure mama. Să se lepede de părinți, să profaneze numele lui Iisus, să își dea prietenii pe mâna torționarilor, înainte de a li se pune pe masă marele pact diabolic: îmbrăcarea hainei de călău.

Pentru că înainte de a ajunge în punctul unde răul pare unica opțiune, omul trebuie să creadă despre sine că este ticălos, că filonul de bine din el a dispărut și a rămas numai cel de lichea, egal cu al torționarului său.

Experimentul Pitești e capătul extrem al acestei manipulări, care îi pune pe toți pe aceeași treaptă a ticăloșiei.

La nivel social, manipularea era mai difuză: întâlnirile cu ofițerii Securității, micile servicii care te îndatorau, punga de cafea pe care funcționarul o lua acasă, invidia antrenată și întreținută de mediocritizare, frica, toate acestea perverteau conștiința, o slăbeau și mai ales slăbeau încrederea că ești mai bun decât oroarea de afară.

Pentru că doar așa marii delatori, torționarii, nomenclaturiștii nu erau singurii vinovați.

Vina tuturor dilua până la nesemnificativ vinovățiile individuale.

Cu toții am fost turnători, propoziția disprețuitoare a lui Dan Voiculescu asta vrea să spună, că el nu e mai vinovat decât un altul, cu care a împărtășit aceeași istorie mare.

Bineînțeles că nu era așa.

După 1989, am aflat, grație mărturiilor din închisori și datorită efortului colosal făcut de cei ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, că erau mulți cei care își prezervaseră binele. Care au rămas umani în toată mișelia de afară. Sate întregi care rezistaseră. Anonimi care au murit, pentru că erau incapabili de turnătorii.

Da, fuseseră tăceri și ascunderi în interior. Da, curajul era mai degrabă păstrat pentru a-i ține pe cei dragi în viață și în siguranță, pentru a hrăni copiii, pentru a trăi fără să fii ticălos, chiar dacă asta însemna că nu ai un material suficient de tare pentru a fi erou.

Dar a spune că toate acestea însemnau complicitate cu dictatura și cu torționarii e parte a manipulării prin care aceștia din urmă scapă de vină și de răspunderea pentru crimele lor.

În această narațiune a mlăștinirii a toate, pentru ca vinovații ”pe persoană fizică” să nu se mai vadă, a căzut afirmația ministrului Sănătății Nelu Tătaru, că noi toți suntem vinovați pentru tragedia de la Piatra Neamț.

De bună seamă, ministrul a vrut să spună că noi toți am acceptat ca sistemul de sănătate să fie căpușat, corupt, prin votul nostru.

Oamenii l-au votat pe Iliescu, nu-i așa?

Că noi toți am acceptat ca infecțiile nosocomiale să ia vieți care mai aveau de trăit, prin tăcerile noastre.

Că nu ne-am ridicat în picioare să ne luptăm la baionetă cu ei, mai-marii privilegiilor, cei care știu să facă bani și din gunoi, și din aparate de RMN. Că am întors privirea, am dat bani în plic pentru vreo operație și așa mai departe.

Și, de vreme ce noi toți am făcut să se întâmple Colectiv și Piatra Neamț, unde primele elemente din anchetă arată că tot impostura și lipsa avizelor, a procedurilor au luat 10 vieți și au mutilat altele, nu avem, nu-i așa?, niciun drept să tragem pe cineva anume la răspundere.

E o afirmație păguboasă, care poate suna bine, un verdict mioritic, o ridicare din umeri în fața destinului tragic, dar care are ca efect, ca în comunism, anchilozarea conștiinței, retragerea în patriile mici, descurajarea, neîncrederea generalizată și mai ales extenuarea.

Suntem câteva generații extenuate de manipulări și rău în țara asta pentru a cărei deteriorare vinovații nu au nume și prenume.

Mamele și tații noștri, bunicii noștri, prietenii noștri nu sunt vinovați pentru morțile de la Colectiv și din spitale.

Mamele și tații noștri, bunicii noștri, prietenii noștri nu sunt vinovați pentru moartea îngrozitoare, fără nicio șansă, a celor opt pacienți intubați de la Piatra Neamț.

Noi nu suntem vinovați pentru moartea lui Ionuț.

În cazul fiecărui caz poate fi reconstituit traseul de persoane fizice care au luat decizii, nu și-au făcut treaba, și-au făcut treaba cu impostură și în răspunderea cărora cade fiecare viață ucisă.

Nici Nelu Tătaru nu e vinovat direct de moartea oamenilor din salonul în care primeau ultima picătură de viață. Ministrul Sănătății însă e cel co-responsabil de aflarea numelui și prenumelui celor care au cauzat o asemenea tragedie.

Și e cel care poartă răspunderea directă a condițiilor de posibilitate ale oricărei tragedii similare.

Câte spitale au secții ATI neconforme? Câte spitale stau pe buza unor tragedii? Care sunt acestea? Ne trebuie lista, să știm exact cum stăm și cine ce trebuie să facă. Și mai ales nu e nevoie de mai mult rău, punând pe umerii tuturor o complicitate toxică.

Citiți articolul integral AICI.