Influența Rusiei lui Putin în România

Acest lucru a declanșat unele reacții uneori vehemente, operând cu acuzații de dezinformare și susținând că opinia mea era aberantă. De aceea, aș dori să explic mai în detaliu observațiile pe care se bazează aprecierea mea.

Influența Rusiei asupra opiniei publice românești poate fi măsurată, în general, în termeni cantitativi și calitativi, adică prin sondaje de opinie și prin analiza dezbaterilor politice din mass-media tradiționale și sociale.

România nu este diferită de alte țări care sunt expuse la încercările Rusiei de a le influența. În principiu, Rusia are două opțiuni în acest caz: se conectează la și consolidează sentimentele pro-ruse deja existente și/sau consolidează tendințele care sprijină indirect poziția rusă. În mod specific, acestea sunt încercările de a slăbi încrederea în UE și NATO, de a alimenta un conflict de identitate între Est și Vest în Europa, vizând în special țările ortodoxe, și de a critica interesele strategice importante ale Occidentului ca fiind nelegitime, în special în ceea ce privește războiul rusesc de agresiune împotriva Ucrainei.

Rusia utilizează o întreagă gamă de instrumente: canale media care reprezintă în mod deschis poziția rusă (cum ar fi sputnik.md sau Russia Today, care sunt acum interzise în multe țări ale UE); grupuri de lobby care organizează conferințe cu o înclinație pro-rusă; troli pe rețelele de socializare; influențarea decidenților politici și a formatorilor de opinie din viața publică; nu în ultimul rând, interesele comerciale joacă un rol major.

Adesea însă, nici măcar nu este necesar să se exercite o influență directă. Rusia beneficiază de partide și actori naționaliști, izolaționiști și suveraniști. Aceste partide și actori pot fi găsiți în multe țări atât la extrema dreaptă, cât și la extrema stângă, în timp ce partidele din centrul politic au mai puține afinități ideologice cu Rusia, dar adesea sprijină Rusia prin intermediul conexiunilor de afaceri și al corupției. În rândul grupurilor radicale din punct de vedere ideologic, probleme precum lupta împotriva pandemiei, criza migrației și războiul din Ucraina se întrepătrund.

Forme de influență rusă în UE: exemplul Austriei

Aceste observații sunt valabile pentru multe țări. Înainte de a analiza mai îndeaproape situația din România, să aruncăm o scurtă privire asupra Austriei, țara în care trăiește autorul acestor rânduri, dar al cărei cetățean nu este.

În Austria, două partide sunt în mod deschis pro-rusești. Micul Partid Comunist al Austriei, care asigură primăria în al doilea oraș ca mărime, Graz, și Partidul Libertății (FPÖ), de extremă dreapta, care este în prezent cel mai puternic partid conform sondajelor (cu aproximativ 29%).

FPÖ a încheiat un acord oficial cu partidul Rusia Unită al lui Vladimir Putin. Imaginea cu fostul ministru de Externe Karin Kneissl dansând și făcând o plecăciune adâncă în fața lui Putin la nunta sa a făcut înconjurul lumii. Kneissl a fost recrutată de Rusia ca propagandistă după ce a demisionat, iar în prezent locuiește în Franța, deoarece se simte persecutată politic în Austria (!). În prezent, FPÖ se află în proces cu Partidul Social-Democrat, care a lansat acuzația că FPÖ este finanțat direct de la Moscova.

În schimb, Partidul Popular Austriac conservator (ÖVP), care asigură în prezent cancelarul, nu are afinități ideologice cu regimul lui Putin. Cu toate acestea, el reprezintă puternicele interese de afaceri austriece în Rusia. Fostul cancelar federal Wolfgang Schüssel (în consiliul de supraveghere al Lukoil până în 2022) și fostul ministru de finanțe Hans-Jörg Schelling (consilier la Gazprom) au lucrat pentru industria de stat rusă. Multe companii austriece sunt încă active în Rusia, cum ar fi Raiffeisen International.

Partidul Social-Democrat (SPÖ), în prezent cel mai mare partid de opoziție, numără în rândurile sale mulți politicieni care mențin o relație ambiguă față de Rusia. Fostul cancelar Christian Kern a lucrat pentru căile ferate rusești de stat și a ezitat să renunțe la mandat după invazia rusă în Ucraina. Un alt cancelar social-democrat, Alfred Gusenbauer, a făcut lobby pentru interesele rusești timp de ani de zile. După anexarea Crimeei în 2014, președintele federal social-democrat Heinz Fischer a fost cel care l-a primit oficial pe Vladimir Putin și a glumit cu el, în timp ce șeful Federației Industriilor Austriece, Christoph Leitl, care încă mai păstrează legături de afaceri cu Rusia, l-a aclamat pe Putin.

Partidul Verzilor, care se află în prezent la guvernare, nu comentează aproape deloc despre Rusia și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, spre deosebire de Verzii germani, care se numără printre cei mai aprigi susținători ai Ucrainei.

Micul partid liberal NEOS este singura grupare reprezentată în Parlament care adoptă în mod constant o poziție clară și critică față de regimul lui Putin.

Există mai multe motive pentru această situație: afinitatea ideologică între comuniști și populiștii de dreapta; interesele de afaceri în rândul conservatorilor; și, acesta este un factor important în multe țări, un puternic antiamericanism în rândul unor mari părți ale stângii și extremei drepte.

În plus, ca și în Germania, există o imagine romanțată a Rusiei și o lipsă de cunoștințe și de interes pentru țările din Europa Centrală și de Est.

În Austria, Tratatul de stat din 1955, prin care Austria și-a recăpătat suveranitatea, este, de asemenea, foarte important. Uniunea Sovietică a fost una dintre cele patru puteri garante. Austria, care era atunci neutră, a menținut legături economice strânse cu țările comuniste și a servit, de asemenea, drept centru pentru comerțul cu tehnologii occidentale, al căror export către statele Pactului de la Varșovia era interzis. Neutralitatea și relațiile speciale cu Uniunea Sovietică influențează și astăzi părți importante ale politicii austriece.

În Austria, scepticismul față de știință și cercetare este larg răspândit, motiv pentru care opozanții vaccinării Covid sunt, de asemenea, importanți din punct de vedere politic - la ultimele alegeri regionale, voturile lor au fost chiar decisive.

Opozanții vaccinării și admiratorii lui Putin sunt grupuri care se suprapun. În Austria, există în mod tradițional un potențial de votanți protestatari, care cuprinde aproximativ un sfert din totalul voturilor și care în prezent este mobilizat cu succes de FPÖ.

De asemenea, influente sunt toate acele cercuri de afaceri care au legături cu Rusia și care promovează investițiile rusești în Austria, nu în ultimul rând așezarea rușilor bogați mai ales în Viena și în stațiunile de schi la modă. De asemenea, Rusia menține o ambasadă la Viena cu un număr foarte mare de angajați, care este probabil folosită într-o măsură considerabilă în spionaj.

Toate aceste informații se datorează cercetărilor unei prese critice.

România și Rusia - o relație multistratificată

Dacă ne îndreptăm acum privirea spre România, majoritatea românilor au o aversiune crescută istoric față de Rusia, având în vedere numeroasele invazii ale Moldovei și Valahiei de către armata țaristă, apoi de către armata sovietică.

O privire mai atentă asupra istoriei relațiilor dintre români și ruși arată însă că nu este vorba de o evoluție liniară: în 1711, Dimitrie Cantemir, în calitate de principe al Moldovei, a sperat la eliberarea principatului său de sub suzeranitatea otomană printr-o intervenție a lui Petru cel Mare; iar în 1831/32, Regulamentul organic al generalului Pavel Kiseleff a adus principatelor Moldovei și Valahiei un avânt de modernizare a administrației, recunoscut și în România însăși.

Influența intelectuală și spirituală a Rusiei asupra României, de la socialismul agrar și antisemitismul radical până la misticismul ortodox, a fost, de asemenea, considerabilă și nu a fost niciodată discutată în context.

Cu toate acestea, aceste vechi influențe sunt importante, deoarece cercurile naționaliste, suveraniste și tradiționaliste ortodoxe din România sunt deosebit de sensibile la propaganda rusă care operează în mod deschis sau sub acoperire; de asemenea, receptive la aceste mesaje sunt cercurile antioccidentale de stânga, inclusiv susținătorii fostului regim comunist.

Din punct de vedere istoric, înainte de invazia sovietică de la 23 august 1944, existau și diferențe regionale în relația românilor cu Rusia: moldovenii au avut experiențe foarte proaste cu Rusia, mai ales în secolul al XIX-lea, în timp ce pentru munteni Rusia părea mai îndepărtată din punct de vedere mental.

Acest lucru a devenit deosebit de clar în dezbaterea dintre susținătorii Antantei și ai Puterilor Centrale între 1914 și 1916. Mulți dintre "germanofilii" aveau mai puțină simpatie pentru Germania decât teamă de Rusia. În schimb, politicienii influenți din Muntenia se temeau mai puțin de o alianță cu Rusia și Franța - și, în cazul unei victorii a acestei alianțe, de o hegemonie rusă în Europa de Est. Muntenii erau, de asemenea, pregătiți să renunțe definitiv la Basarabia în schimbul Transilvaniei, o poziție pe care mulți moldoveni nu o împărtășeau.

Fundația europeanǎ Nicolae Titulescu ca poartă de intrare a influenței rusești

Experiența comună a dominației sovietice, pe care toți românii au avut-o după 1944, a nivelat aceste diferențe regionale.

În perioada interbelică, relația României cu Uniunea Sovietică a fost foarte tensionată, deoarece aceasta din urmă nu renunțase niciodată la Basarabia. Ministrul de externe Nicolae Titulescu a încercat însă să relaxeze relațiile la mijlocul anilor 1930, ceea ce a contribuit la căderea sa. În perioada comunistǎ, el a fost considerat o figurǎ simbolicǎ a prieteniei româno-sovietice și nu este o coincidențǎ faptul cǎ o instituție favorabilǎ Rusiei (Fundația europeanǎ Nicolae Titulescu) îi poartǎ numele și astǎzi, condusǎ de fostul prim-ministru Adrian Nǎstase.

Fundația l-a găzduit în 2013 pe principalul ideolog al lui Putin, Aleksandr Dughin. Suveraniști de frunte antioccidentali precum Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, recent decedatul Rǎzvan Theodorescu, Teodor Meleșcanu și jurnalistul Antena 3 Adrian Ursu au participat la activitatea fundației, care este o importantă poartă de intrare a influenței rusești în România.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.