"O femeie poate deveni preşedinte al Belarus"

Lidera opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, a declarat, în cadrul unui interviu oferit în exclusivitate DW, că nu ştie cine va fi ales preşedinte al Belarus în urma unui "nou scrutin, echitabil". Dar "toate femeile din Belarus, care au ieşit în stradă, au o mare capacitate de rezistenţă şi au demonstrat tărie de caracter, astfel încât belaruşii înşişi nu se îndoiesc că o femeie ar putea deveni viitorul preşedinte al Republicii Belarus."

Svetlana Tihanovskaia, 38 de ani, casnică, necunoscută publicului larg până acum un an, a devenit un lider marcant al mişcării protestatare din Belarus. După arestarea soţului ei, blogger-ul Serghei Tihanovski, ea şi-a încurajat concetăţenii că opună rezistenţă regimului autoritar al preşedintelui Alexandr Lukaşenko, şi a fost nominalizată în acest an pentru premiul Nobel pentru pace. Din august 2020 trăieşte în exil în Lituania, de unde luptă în continuare pentru democratizarea ţării sale. De la începutul lunii martie, autorităţile din Belarus i-au trecut numele pe lista persoanelor căutate, pentru "pregătirea unor frământări" sociale.

Lukaşenko: Preşedinţia nu este pe măsura unei femei

Cu puţin timp înainte ca Svetlana Tihanovskaia să candideze la alegerile prezidenţiale din 2020, preşedintele Alexandr Lukaşenko a declarat că funcţia de preşedinte nu este pe măsura unei femei. "Săraca, s-ar prăbuşi sub o asemenea povară", a adăugat el. În afară de asta, Lukaşenko a cerut să se includă în Constituţie, între precondiţiile candidaturii la preşedinţie, satisfacerea stagiului militar. Protestele împotriva alegerilor prezidenţiale, considerate în continuare oneros câştigate de Lukaşenko, au modificat percepţia asupra unui preşedinte al Belarus de sex feminin şi a femeilor belaruse în general, consideră Tihanovskaia.

"A fost un impuls din inimă, de a ieşi în stradă împotriva violenţei. A fost ca un instinct", afirmă ea. "Când am văzut cât suntem de numeroase am început să fim mândre de noi. Puterea noastră interioară începea să se trezească." Pe 23 februarie existau în Belarus 250 de deţinuţi politici, între care 33 de femei. Între acestea se numără activiste pentru drepturile omului, muziciene, profesoare, studente şi ziariste.

Tihanovskaia evidenţiază că înaintea protestelor din Belarus foarte puţini oameni s-au gândit la inegalitatea între sexe din  perspectiva ocupării funcţiilor publice. Dar acum multe s-au schimbat. Poate că o femeie va fi aleasă în fruntea statului. Aceasta deoarece "femeile au demonstrat că sunt la fel de puternice ca şi bărbaţii, câteodată chiar mai puternice." Pentru moment, ea nu intenţionează să candideze a doua oară. Vrea doar să netezească calea spre un Belarus fără Lukaşenko. Dar situaţia s-ar putea schimba. "Dacă ştiu că toţi belaruşii se află în spatele meu, aş putea prelua această responsabilitate şi în viitor."

"Merkel a fost extrem de prietenoasă"

Tihanovskaia a vorbit şi despre vizita în Germania, efectuată în octombrie 2020, în cursul căreia s-a întâlnit cu Angela Merkel. Spune că şefa executivului german i se pare "extrem de prietenoasă". "Am văzut că o preocupă cu adevărat problemele noastre", afirmă Tihanovskaia. "A fost evident că are empatie, că a înţeles durerile noastre şi vrea cu adevărat să ne ajute." În cursul întrevederii, care a durat aproximativ 30 de minute, s-a discutat despre posibilitatea ca Germania să medieze între demonstranţi şi autorităţile din Belarus.

Despre impresia pe care i-a făcut-o Merkel, în calitate de femeie implicată în politică şi primă cancelară germană, Tihanovskaia a declarat: "Este atât de simplă. Nu este deloc arogantă". Merkel nu contrazice deloc imaginea unei femei puternice, dar nu este vorba de o putere arogantă, ci de o putere lăuntrică, a mai precizat Tihanovskaia.

Tihanovskaia: "Nu sunt o feministă"

Chiar dacă vârful mişcării de protest din Belarus este în prezent de sex feminin, Svetlana Tihanovskaia nu este o feministă. Ea se împotriveşte regimului Lukaşenko "în ciuda fricii pe care o resimte", la fel ca orice om din ţara ei. Îi este teamă să nu ajungă la închisoare, îi este teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla copiilor ei. Nimănui nu-i este uşor, subliniază ea. Alături de soţul ei doreşte să-şi poată etala şi fragilitatea. "Îmi place că e puternic şi i-aş încredinţa cu plăcere lui întreaga sarcină."