Tensiunile continuă în lumea arabă

Învecinată cu Tunisia şi Egiptul, Libia este cea mai recentă intrare pe harta neliniştilor din regiune. Contextul, însă, diferă mult. Regimul de la Tripoli, la fel de dictatorial sau poate chiar mai dur decât cel de la Tunis şi Cairo, nu a fost, în deceniile din urmă, un pericol numai pentru opoziţia internă. Colonelul Muamar al Ghaddafi, un personaj greu previzibil, s-a aflat tot timpul pe picior de război cu toată lumea - fie că vorbim despre mai îndepărtatul atentat de la Lockerbie, fie că ne amintim de mai recenta recenta cerere de desfiinţare a Elveţiei. În plus, un milion şi jumătate de non-libieni aşteaptă, în ţara de pe ţărmul Mediteranei, ocazia de a face saltul către Europa; experienţa recentelor evoluţii de după răsturnarea preşedintelui tunisian Ben Ali, cu valul de clandestini luând cu asalt insula italiană Lampedusa, vorbeşte de la sine despre ce ar putea urma în cazul tulburării sistemului din Libia - ţară care, de altfel, are un nivel de trai destul de ridicat, bazat în special pe exporturile de petrol şi gaze. În aceste condiţii, este de aşteptat o atitudine mult mai rezervată din partea Vestului.

Şi, chiar dacă nu au prea multe şanse de a se face auziţi, adversarii colonelului Ghaddafi au ieşit, joi, în stradă, în mai multe oraşe din ţară, epicentrul fiind la Benghazi, al doilea oraş după Tripoli, ca populaţie. Corespondenţii din regiune vorbesc despre zeci de morţi în confruntările dintre forţele de ordine şi manifestanţi, numărul răniţilor depăşind capacităţile spitalelor.

Scena este la fel de sângeroasă şi în micuţul stat insular Bahrein, din Golful Persic, unde poliţia a intervenit în forţă pentru a dispersa un protest ce ţine deja de zile bune, în centrul capitalei Manama. Surse medicale vorbesc despre patru morţi şi circa 200 de răniţi - bilanţ ce a înrăit opoziţia, remarcă observatorii prezenţi la faţa locului: dacă la început se punea doar problema unei reprezentări echilibrate a populaţiei insulei, veştile din urmă fac referire şi la scandări anti-guvernamentale şi anti-monarhice.

În zona golfului se află şi Yemenul, unde continuă înfruntările dintre susţinătorii şi adversarii preşedintelui Ali Abdallah Saleh. În acest caz, sărăcia şi şomajul ţin capul de afiş al revoltelor, într-o ţară în care îşi face masiv simţită prezenţa şi reţeaua teroristă Al Qaida. Forţele de ordine au mimat intervenţia între tabere, mai ales că fiecare al doilea yemenit deţine o armă. În atari condiţii, bilanţul ultimelor zile marchează constant zeci de răniţi.

În fine, la Teheran este programată, pentru după amiaza de vineri, o manifestaţie a susţinătorilor preşedintelui Ahmadinejad, îndreptată împotriva opoziţiei. În chemarea la miting, lansată prin intermediul televiziunii de stat, locuitorii capitalei iraniene sunt invitaţi "să îşi reverse furia" peste liderii răsculaţilor, Mir Hussein Mussawi şi Mehdi Karroubi. Parlamentul a votat, cu largă majoritate, o rezoluţie de condamnare a celor doi, textul incluzând şi următoarea frază: "Credem că poporul şi-a pierdut răbdarea şi solicităm condamnarea lor la moarte". În mod cert, însă, regimul islamic de la Teheran nu îşi permite riscul martirizării celor doi.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu