Parlamentul European și tezaurul românesc de la Moscova

Șase rezoluții referitoare la returnarea tezaurului României confiscat de Rusia în Primul Război Mondial au fost depuse la Parlamentul European. Forma finală, adoptată miercuri (12 martie 2024), este supusă la vot joi în plenul legislativului comunitar de la Strasbourg.

Textul rezoluției finale, negociat în urma propunerilor venite de la șase grupuri politice distincte, precizează că tezaurul național al României include ”91,5 tone de aur aparținând rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României, colecții regale de bijuterii și monede rare cu valoare numismatică și culturală diferită de valoarea aurului în sine, bunuri culturale, religioase și de arhivă aparținând patrimoniului național al țării”.

Documentul care va fi citit astăzi în plen, în prezența reprezentanților Comisiei Europene, afirmă că revendicările României în privința tezaurului sunt ”pe deplin valabile din punct de vedere juridic” și subliniază că ”rezervele de aur ale unui stat servesc ca un activ financiar crucial, oferind stabilitate monedei sale și întărind încrederea în puterea economică a națiunii”. Înțelegerile semnate în timpul Primului Război Mondial de România și Rusia, când guvernul de la București căuta să pună în siguranță la Moscova tezaurul naţional al României, au valoare de tratate internaționale iar însuşirea ilicită a tezaurului reprezintă o încălcare a dreptului și a cutumelor internaționale.

”Un caz unic la nivel internațional”

”Retrocedarea tezaurului național românesc necesită un răspuns european personalizat”, consideră autorii rezoluției, care ”deplâng” faptul că Rusia nu a returnat în totalitate tezaurul, în conformitate cu obligațiile prevăzute explicit în acordurile bilaterale oficiale dintre cele două state, în temeiul dreptului și al normelor internaționale. Confiscarea tezaurului național al României de către Rusia reprezintă o încălcare a dreptului internațional, ”un caz unic la nivel internațional în care rezervele monetare și de aur ale unui stat (...) predate spre pază unui alt stat cu garanții de retrocedare nu au fost returnate în condițiile legal stipulate”.

Rezoluția de joi ”subliniază”, ca un principiu general valabil, ”că obiectele culturale însușite ilegal trebuie returnate, indiferent dacă au fost relocate în Uniunea Europeană sau exportate într-un stat din afara UE” și susține că ”repatrierea tezaurului naţional românesc rămâne un caz special care impune o soluție specifică”, cu ”un răspuns european personalizat”.

”Eforturi coordonate”, dar fără multă fermitate

Eurodeputații cer Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă să pună recuperarea tezaurului național românesc pe agenda unor viitoare discuții bilaterale cu Moscova, odată ce contextul regional permite reluarea dialogului politic. Comisia este chemată ”să exploreze posibilitățile de a deveni partener al reprezentanților României implicați în comisia mixtă ruso-română” și ”să creeze sinergii concrete” cu instituțiile statului român pentru a mobiliza eforturi coordonate.

România se înscrie, prin acest gest politic, la o ”masă credală” a celor care așteaptă momentul în care banii blocați ai Rusiei vor fi folosiți pentru despăgubiri iar în acest context este bine că subiectul este adus în atenția întregii comunități internaționale, a precizat, pentru DW, eurodeputatul Rareș Bogdan, de la popularii europeni din partea PNL. ”M-aș bucura ca în chestiunea proprietăților respective statele să meargă până la capăt - dar le lipsește hotărârea”, a explicat politicianul, care este co-autor la varianta propusă de popularii europeni.

Eurodeputatul independent Vlad Gheorghe, fost membru USR, co-semnatar al uneia dintre formulele de draft din care s-a născut rezoluția votată joi, a explicat pentru DW de ce într-o primă fază au fost atâtea propuneri: ”Pentru că este perioadă electorală, li se pare tuturor că este un subiect fierbinte și fiecare vrea să spună că a propus. Noi am mai discutat subiectul tezaurului, dar am văzut că acum există tracțiune politică pentru că vin alegerile și grupurile mari au început să se agite. E foarte bine. De foarte multe ori am reușit să trecem lucruri bune pentru că partidele mari au avut intenții electorale”.

Reținere la reținerile din activele Rusiei

Vlad Gheorghe, care a solicitat deja un instrument de confiscare a activelor rusești, acuză însă europenii că sunt ”rușinos de în urmă cu confiscarea bunurilor rusești”: Comisia, spune eurodeputatul, ”se teme de un eșec în Consiliu, pentru că există state membre care blochează astfel de transferuri, evident”. Pe de altă parte, spune Gheorghe, ”Rusia este stat agresor, pe noi ne costă bani această agresiune, pentru că susținem cu bani efortul ucrainean, ba mai au și banii noștri de 100 de ani acolo, tezaurul, și noi stăm să ne uităm la banii lor și să zicem că nu putem să ne atingem de ei? Dacă era invers, Rusia ni-i folosea de anul trecut. Aveți să ne dați bani, luăm frumos din banii voștri cât trebuia să ne dați”.

Pe de altă parte, Vlad Gheorghe este conștient că o asemenea propunere nu ar avea parte de o susținere majoritară, pentru că ”țările care se opun în Consiliul European au și europarlamentari aici care votează cum se sună de la Budapesta sau din alte capitale. Noi încercăm să se introducă o precizare legată de deducerea banilor pe care Rusia are să ni-i dea”.

În cele din urmă, ”creăm mecanismele necesare pentru ca dosarul tezaurului să devină un subiect de interes european'', a comentat la începutul lunii martie Eugen Tomac, liderul PMP, din familia popularilor europeni, unul dintre inițiatorii întregii dezbateri. Fostul președinte al României, Traian Băsescu, europarlamentar PPE, a explicat, la B1TV că în negocierile pentru forma rezoluției ”am satisfăcut exigențele tuturor formațiunilor politice, mai puțin ale celor extremiste, de bună seamă”.

Într-una din formulările inițiale ale rezoluției se vorbea despre a oferi ”proactiv asistență și sprijin autorităților române pentru recuperarea tezaurului național - inclusiv prin penalități și măsuri de colectare a datoriilor acumulate de Rusia”. Moscovei i se cerea nu doar să restituie imediat și necondiționat tezaurul național românesc, ci să și ”plătească penalitățile și dobânzile acumulate pentru perioada în care poporul român a fost privat de a se bucura de ceea ce i-a aparținut” - dar și să returneze operele de artă și comorile pe care le-a furat din Polonia. Negocierile duse între grupurile parlamentare au scos în cele din urmă o variantă de text în care aceste formulări nu mai apar.

Vizibilitate pentru o avere națională de cinci miliarde de euro

În cele din urmă, discuția din plen despre tezaur ”oferă vizibilitate unui subiect despre care europenii nu aveau cunoştinţă”, a apreciat, într-o discuție cu jurnaliștii români acreditați la Parlamentul European la Strasbourg, eurodeputatul PSD Victor Negrescu. ”Sperăm să participe cât mai mulți eurodeputați la dezbatere, trebuie să găsim soluții să-i implicăm și pe ceilalți, când vorbim de teme de interes pentru România”.

În afara proiectelor de rezoluție inițiate de politicieni români a existat și o variantă a textului depusă de eurodeputata germană Martina Michels, de la formațiunea post-comunistă Die Linke (Stânga). Aceasta pleda pentru dreptul României și al Greciei de a-și recupera patrimoniul cultural aflat în străinătate - diverse obiecte și artefacte istorice sau aur.

În urma dezbaterii din Parlamentul European, partenerii României află că tezaurul național românesc aflat captiv în Rusia include rezervele de aur ale Băncii Naționale (lingouri de aur și monede rare cu valoare suplimentară numismatică și culturală, pe lângă cea a metalului prețios propriu-zis), precum și obiecte de patrimoniu cultural, religios, arhivistic și artistic. Acestea fuseseră transferate în circumstanțe excepționale - în anii 1916-1917, în timpul Primului Război Mondial - și în baza unor garanții legale și obligații precis stipulate care au fost, ulterior, ignorate. Conform estimărilor, tezaurul românesc sechestrat la Moscova este evaluat azi la peste cinci miliarde de euro.