1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ticăie o bombă cu ceas. Cât va costa căciula? (SpotMedi.ro)

26 noiembrie 2020

Nu mai am absolut nicio încredere în relevanța, nu în corectitudinea, subliniez, în relevanța numărului de noi cazuri de infectare cu coronavirus comunicat zilnic de Guvern.

https://p.dw.com/p/3lqK8
Imagine: picture-alliance/dpa/B. Pedersen

Nu cred că numerele sunt măsluite, dar cred că ele sunt complet rupte de realitatea din țară, nominal și ca evoluție, blocate în mod voluntar sau dintr-o incredibilă inepție la un nivel convenabil. Și în ruptura aceasta ticăie o bombă cu ceas.

Premierul a spus, președintele a confirmat că România are o capacitate de testare de aproximativ 50.000 de teste/zi. Capacitate de testare înseamnă, în mod normal, trei lucruri distincte:

  • capacitate de a recolta cele 50.000 de teste, cu personal instruit, care nu e nevoie să fie medici
  • aparatură PCR capabilă să proceseze cele 50.000 de teste
  • medici de laborator care să poată evalua rezultatele aparatelor.

Dacă unul lipsește, capacitatea este o minciună.

Din informațiile mele, în acest moment, cea mai mare problemă este la primul nivel, al capacității de recoltare. Dar nu am, per total, informațiile necesare pentru a contesta numărul avansat de președinte și premier, deci iau de bună capacitatea de 50.000 de teste.

Și, totuși, a existat o singură zi în care numărul total de teste efectuate în România a depășit 40.000 – 23.10.2020 cu 41.238 de teste, între care 5.028 pozitive.

De atunci, numărul testelor nu a mai depășit 38.836, valoare atinsă doar în 11.11.2020, cu 9.799 pozitive. Am avut însă zile cu 11.000 de teste sau chiar 9.900 de teste.

Sursa: covid19.geo-spatial.org

Urmărind graficul, vedem că testarea a fost plafonată în medie la 30.000 de teste/zi. Premierul și președintele spun: nu e cerere pentru mai mult!

Ce înseamnă cerere?

Numărul total de teste are două componente.

Pe de-o parte, sunt testele gratuite, făcute în baza strategiei naționale de testare și a definiției de caz, al căror număr nu depășește în general două treimi din totalul testelor, fiind în jur de 19-22 de mii, adică mai puțin decât capacitatea totală declarată oficial.

Pe de altă parte, sunt testele la cerere, făcute de oameni pe banii lor la laboratoare private. În vară le făceau mai ales cei care mergeau în concedii. Acum sunt mai mult cei care fie au nevoie de confirmarea neinfectării pentru a fi internați în spital pentru diferite afecțiuni și intervenții sau cei care compensează pe banii lor lipsa de reacție a statului.

De ce există o cerere limitată în a doua categorie nu e greu de înțeles, având în vedere costul – 100 de euro/bucata, nu chiar neglijabil pentru foarte mulți dintre români.

În schimb, lipsa de cerere pentru testele gratuite, adică lipsa de cerere din partea statului însuși, este absolut inexplicabilă.

Puteţi citi articolul integral AICI.