Tobore Ovuorie: Vocea celor fără glas

Tobore Ovuorie a înlemnit de frică. Hainele îi erau pline de sânge. Pe jos zăceau două corpuri decapitate. Sânge, noapte, ţipete. Femei tinere au luat-o la fugă încercând să scape cu viaţa. Tobore Ovuorie şi-a pierdut apoi cunoştinţa. 

Şi astăzi, şapte ani mai târziu, tremură când îşi aminteşte de noaptea aceea. Timp de mai multe luni, jurnalista nigeriană investigase, undercover, cazuri de trafic de femei şi prostituţie forţată din Nigeria. Prin munca ei investigativă, Tobore Ovuorie a reuşit să scoată la iveală afaceri dubioase ale unor organizaţii criminale, implicate în prostituţie, trafic de persoane şi de organe. 

Cu riscul vieţii

Cu câteva săptămâni înainte de a începe această muncă, a fost rugată de o redactoare să relateze despre traficul de femei din Nigeria şi pentru aceasta urma să stea de vorbă cu câteva dintre victime. Ovuorie râde când îşi aduce aminte de discuţie. "Aceste femei doar nu aveau scris pe frunte că urmează a fi traficate", povesteşte ea în dialog la DW. 

Pentru a afla adevărul, adaugă jurnalista, care la vremea aceea avea 33 de ani, trebuia să treacă ea însăşi prin această experienţă - cu riscul vieţii. În munca ei nu e loc pentru compromisuri. 

Mulţi au fost impresionaţi de imensul ei curaj. Şi Deutsche Welle. Din acest motiv i s-a acordat distincţia DW Freedom of Speech Award. 

"Dacă cineva îşi pune în aşa măsură viaţa în pericol, pentru a afla adevărul, merită tot respectul", a subliniat preşedintele-director general al DW, Peter Limbourg, adăugând că "e important să sprijinim jurnalismul de pe continentul african". 

Deutsche Welle acordă anual Freedom of Speech Award începând din 2015. 

Cruzime fără margini

Organizaţia Internaţională pentru migraţie (IOM) estimează că 80 la sută din fetele şi femeile nigeriene care ajung în Europa sunt potenţiale victime ale traficului de persoane şi prostituţiei forţate. Cea mai bună prietenă a laureatei Freedom of Speech Award din acest an este una dintre victime. Ea a murit în urma unei infectări cu virusul HIV după ce a fost dusă forţat în Italia. 

Munca investigativă depusă de Ovuorie este dedicată şi prietenei ei precum şi multor alte femei care au avut o soartă asemănătoare. Ea a descris povestea a mii de victime, care sunt transportate forţat anual din Nigeria în Italia. 

Cu ajutorul colegelor şi colegilor de la publicaţia nigeriană Premium Times, timp de şapte luni Tobore Ovuorie a trăit într-o cu totul altă lume. Şi-a schimbat identitatea, îmbrăcămintea, frizura, machiajul, chiar şi felul de a vorbi. S-a dat drept prostituată şi a fost cooptată de un proxenet. 

Investigaţiile făcute în lumea interlopă au marcat-o profund: a fost bătută, violată, traficată, a ajuns în final la spital şi era cât pe ce să moară. Ce s-a întâmplat? Ovuorie urma să fie dusă ilegal în Italia, ajungând, mai întâi, împreună cu alte femei tinere, în ţara vecină Benin. Pe drum a asistat la decapitarea a două dintre femei, ale căror organe urmau să fie vândute pe piaţa neagră. În Benin, jurnalista a reuşit să fugă cu ajutorul unei colege. 

În pofida prejudecăţilor

Deja în copilărie, perioadă pe care Ovuorie şi-a petrecut-o în metropola financiară nigeriană Lagos, a decis să devină jurnalistă. Încă înainte de a merge la şcoală. În fiecare săptămână trimitea povestioare şi poezii scrise de mână mai multor ziare nigeriene. Dacă textele îi erau respinse, nu era descurajată ci trimitea pur şi simplu alte noi. Când era deja la liceu, mama unei colege de clasă a fost acuzată că şi-ar fi ucis soţul prin vrăjitorii. Tobore Ovuorie a protestat, dar fără succes. 

"Toţi îmi repetau că sunt o fată şi trebuie să-mi ţin gura. Că vorbesc prea mult. Eram cuprinsă de furie şi mânie. Nu vroiam să mă adaptez", explică ea pentru DW. Adolescenta se închidea în cameră şi scria. Când, într-o zi, tatăl ei a descoperit aceste texte într-un sertar, a încurajat-o să lupte, scriind, contra nedreptăţii - ceea ce a şi făcut.  

"Am decis ca până la sfârşitul vieţii, prin forţa cuvântului, să fiu vocea celor fără glas", mărturiseşte Ovuorie. La început, însă, a avut de luptat cu prejudecăţile existente în lumea presei nigeriene la adresa femeilor. "Femeilor le reveneau subiecte legate de familie, modă, divertisment. Temele cele mai dure reveneau bărbaţilor", îşi aminteşte ea.   

Lupta continuă

Multe dintre traumele suferite în timpul investigaţiilor făcute în lumea mafiotă a prostituţiei persistă. Ovuorie suferă de depresie şi tulburări de stres posttraumatic (PTSD). Cu toate acestea, ea îşi continuă cu aceeaşi asiduitate munca, relatând despre victimele traficului de persoane din Libia şi stigmatizarea copiilor nigerieni infectaţi cu virusul HIV. Tocmai încearcă să afle dacă şi unii membri ai ambasadei sunt implicaţi în acest trafic de oameni. 

Atunci când e întrebată dacă regretă că şi-a riscat viaţa pentru a scoate la lumină nişte activităţi criminale, nu stă nicio clipă pe gânduri şi răspunde promt: "În niciun caz", adăugând: "Aşa mă pot culca liniştită seara. Din punctul meu de vedere, viaţa are astfel sens".