Războiul în Fâşia Gaza continuă

În urmă cu zece ani o ştire făcea înconjurul lumii: armata israeliană părăsea Fâşia Gaza. Pe 15 august 2005 forţele armate israeliene au început să-şi retragă posturile şi cele 21 de colonii din zonă. Acţiunea ar fi trebuit să readucă pacea. Premierul Ariel Sharon a promis că regiunea va deveni mai sigură dacă armata se va retrage din teritoriile ocupate în 1967.

Pe atunci, din Fâşia Gaza erau lansate în continuu rachete către Israel. În plus, guvernul de la Ierusalim a dorit să dea un implus printr-o iniţiativă proprie, presiunii internaţionale privind soluţionarea conflictului din Orientul Mijlociu. Planul premierului Sharon s-a impus în faţa opoziţiei venite chiar din interiorul formaţiunii sale, Likud. Zeci de mii de oameni au protestat atunci faţă de intenţiile lui Sharon.

Grenade şi atacuri aeriene

În cele din urmă, 9000 de soldaţi şi colonişti civili israelieni au părăsit Fâşia Gaza. Armata a distrus o mare parte din clădirile ocupate anterior. Guvernul de la Ierusalim a promis despăgubiri. Deşi trupele au părăsit regiunea, numeroase oraşe israeliene au continuat să fie atacate de către radicalii palestinieni. Armata israeliană a ripostat cu atacuri aeriene.

În 10 ani situaţia a scăpat de sub control de patru ori. În conflict au murit peste 2000 de palestinieni şi 73 de israelieni. Mii de case şi o mare parte din infrastructura Fâşiei Gaza au fost distruse în bombardamente. Deşi Israelul controlează sever graniţele, mişcarea Hamas continuă să-şi consolideze arsenalul militar.

Hong Kong-ul Orientului Mijlociu

Între timp, în Israel, multă lume consideră că retragerea a fost o greşeală. De aceeaşi părere este şi actualul premier, Benjamin Netanyahu care, în 2005, s-a retras din funcţia de ministru al Finanţelor în semn de protest faţă de planul lui Ariel Sharon.

"Am greşit când am crezut că, după retragere, Gaza ar putea deveni Hong-Kong-ul Orientului Mijlociu" - spune, la rândul său, liderul opoziţiei Isaac Herzog. Conform unui sondaj al Centrului pentru Studii Strategice Begin-Sadat, 63% din populaţie consideră o greşeală acţiunea de acum 10 ani.

"Retragerea a dus la acapararea puterii de către organizaţia Hamas în Fâşia Gaza, la o creştere a traficului de arme şi la creşterea spiralei violenţei", afirmă Shmuel Even, membru al Institutului de studii de securitate din Tel Aviv.

De asemenea, nici cei aproximativ 1,8 milioane de palestinieni din regiune n-au motive să se bucure de evoluţia situaţiei. Sărăcia, şomajul şi ciocnirile între grupările palestiniene şi armata israeliană le fac viaţa un calvar.

Cine deţine controlul

La un deceniu de la retragere mulţi îşi pun întrebarea dacă ocupaţia israeliană a luat într-adevăr sfârşit. Un motiv ar fi controlul efectiv pe care Israelul îl deţine încă asupra multor activităţi din Fâşia Gaza, de exemplu asupra transportului de pasageri şi mărfuri. Pentru palestinieni, nici la graniţa cu Egiptul nu e mai bine, fiindcă Guvernul de la Cairo e împotriva organizaţiei Hamas.

Când Sharon a retras trupele şi civilii din Fâşia Gaza nu a existat un acord cu Autoritatea Palestiniană. Că lucrurile ar fi stat diferit dacă retragerea şi predarea puterii ar fi avut loc la iniţiativă comună, e pură speculaţie. În orice caz, conflictul din Gaza influenţează o posibilă intenţie de retragere şi din Cisiordania. Conform lui Shmuel Even, o asemenea acţiune ar putea fi numai consecinţa unui acord politic între cele două părţi. Dacă s-ar ajunge şi la retragerea din Cisiordania, experţii recomandă predarea coloniilor în stare intactă, nu distruse ca în Fâşia Gaza.