Un oraş-fantomă în Italia: L'Aquila la un an după cutremur

La intrarea în centrul vechi al oraşului L’ Aquila gâlceava e în toi. În jur de 30 de oameni ’’înarmaţi’’ cu roabe se agită de zor, deoarece şeful poliţiei le interzice accesul pe şantierul de construcţii. Prea multe clădiri ar fi în pericol de prăbuşire. În plus, astăzi au loc alegeri – manifestaţiile sunt aşadar interzise. Liderul localnicilor indignaţi coboară în genunchi şi imploră în batjocură autorităţile. În cele din urmă, poate şi din cauza jurnaliştilor prezenţi la faţa locului, oamenii sunt lăsaţi să treacă până şi dincolo de gardurile mobile amplasate de oficialităţi.

’’Noi organizăm demonstraţii pentru a arăta care este situaţia reală în L’Aquila. De săptămâni întregi, ne adunăm în fiecare duminică pentru a solicita demararea operaţiunilor de reconstrucţie a centrului istoric al oraşului nostru, pentru că, în fapt, aici nu a început nimeni nimic

’’, a declarat una dintre femeile participante la manifestaţie.

Copiii acesteia se caţără pe un morman de moloz şi încep să arunce bucăţi de piatră în roabele cu care au venit. Oamenii vor să îşi ia soarta în propriile mâini, pentru că, spun ei, nimeni altcineva nu o va face. Autorităţile ar fi trebuit să se ocupe de planul de reconstrucţie, însă în prezent, nu există progrese.

Peste 50.000 de persoane mai dorm în hoteluri, în cazărmi sau la cunoştinţe

’’Aveam un magazin chiar aici, în centru, şi nici până în ziua de azi nu am reuşit să îl redeschid. Vrem să ne întoarcem aici, să ne reluăm serviciile, să muncim din nou, să le arătăm copiilor noştri oraşul aşa cum îl ştiau odinioară’’, adaugă aceeaşi doamnă cu regret.

În ciuda vehiculatului plan de reclădire a oraşului, la un an după tragedie, L’ Aquila seamănă înspăimântător de mult cu un oraş-fantomă. Noile locuinţe construite după seismul devastator nu-i mulţumesc pe localnici. Şi nici conceptul de oraş nou - ’’new-town’’- propus de premierul Silvio Berlsuconi nu este pe gustul cetăţenilor oraşului L’Aquila, care se identifică cu centrul istoric al oraşului lor. Antonio Giandomenico precizează că aproximativ 52.000 de persoane, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din cetăţenii rămaşi fără adăpost în urma cutremurului, dorm în continuare în hoteluri, în cazărmi, în locuinţe sociale sau pe la cunoştinţe.

’’Momentan locuiesc cu familia mea în Giulianova şi suntem nevoiţi să ne finanţăm singuri locuinţa. Acest lucru ne costă 600 de euro pe lună. Chiar dacă Giulianova este ceva mai departe de L’Aquila, mă întorc în fiecare duminică în oraş, la concetăţenii mei

’’, a declarat Giandomenico.

Opinia generală este că în L’Aquila, atât operaţiunile de ajutorare a localnicilor, cât şi cele de reclădire a oraşului s-au desfăşurat foarte bine în comparaţie cu soarta locuitorilor Irpiniei, care în urma unui seism produs în anul 1984, au rămas pe drumuri, iar unii dintre ei trăiesc şi astăzi în containere.

Autor: Gregor Hoppe / Georgiana Macovei
Redactor: Alexandra Sora