Ungaria: crime în serie şi victime uitate

Tibor Nagy nu şi-ar fi imaginat niciodată că există oameni care aleg la întâmplare oameni pentru a-i ucide. "A fost vânătoare de oameni", spune bărbatul acum în vârstă de 47 de ani. În noaptea de 3 noiembrie 2008, extremiştii de dreapta i-au incendiat casa situată în satul Nagycsécs, în nord-estul ţării. Apoi au tras asupra persoanelor care încercau să fugă din imobilul cuprins de flăcări. Soţia sa, Éva, şi fratele său, József, au fost ucişi. Deşi rănit, Tibor a supravieţuit.

Atacul de la Nagycsécs a fost primul din seria crimelor comise în 2008/2009 în care au fost ucişi şase romi, între care şi un băieţel de 4 ani, şi răniţi alţi 55. Ultima crimă a avut loc pe 3 august 2009. Trei săptămâni mai târziu, făptaşii au fost prinşi. Patru extremişti de dreapta, cunoscuţi şi foarte periculoşi.

Eşecul autorităţilor

La fel ca în anii trecuţi, şi-n 2014 interesul opiniei publice şi mai ales al elitei politice de la Budapesta se menţine scăzut. Presa nici măcar nu a amintit de seria crimelor petrecute acum cinci ani. O ceremonie oficială de comemorare a victimelor sau o vizită a reprezentanţilor statului n-au avut loc nici până în ziua de azi.

După ce şi-au îngropat morţii, aproape toate familiile s-au confruntat cu lipsuri materiale, unele dintre victimele care au supravieţuit au rămas mutilate fizic pe viaţă, altele bolnave psihic. Mai mult, ca în cazul crimelor NSU din Germania, anchetatorii din Ungaria au bâjbâit prin întuneric. Iniţial au plecat de la premisa unei reglări de conturi între romi. Abia mai târziu au făcut legătura cu extremiştii de dreapta. Multă vreme evaluarea rezultatelor a fost făcută fără nicio coordonare, iar serviciile secrete au păstrat sub cheie dovezi importante.

Vinovat de eşecul organelor de anchetă a fost guvernul de coaliţie (social-liberal) de la vremea comiterii seriei de crime. Cu toate acestea, până acum, niciun reprezentant al fostului executiv nu şi-a prezentat scuzele. Însă nici guvernul Orbán nu pare foarte interesat de acest subiect.

Romii - mai puţin importanţi

"În Ungaria, problemele romilor şi victimele acestei minorităţi sunt chestiuni civice de importanţă secundară", afirmă fostul deputat liberal József Gulyás, în 2009 şef al Comisiei Parlamentare care a anchetat seria de crime.

"Statul nu intervine cu destulă fermitate împotriva actelor rasiste, iar liderii politici nu condamnă cu duritate aceste fapte", adaugă el.

Campania pentru alegerile locale din toamnă vine ca o confirmare a declaraţiei domnului Gulyás. Pentru conducerea Primăriei din oraşul Miskolc, unde trăiesc foarte mulţi romi, luptă trei candidaţi cu convingeri rasiste şi xenofobe: actualul primar - membru al partidului premierului Orbán, un extremist de dreapta şi reprezentantul opoziţiei social-liberale, Albert Pásztor - fost comisar-şef.

Pásztor, care intenţionează să instaureze "ordinea" în oraş, a devenit cunoscut cu multă vreme în urmă pentru atacurile verbale la adresa romilor. Şi nici în ziua de azi nu e mai blând cu ei: "Marea parte a romilor nu se poate integra. Sunt nişte infractori."

Puţini la număr sunt politicienii de la Budapesta care reacţionează la auzul unor asemenea discursuri. Pastorul Zoltán Balog, în prezent ministru pentru Resurse Umane în guvernul Orbán, este unul dintre rarii politicieni maghiari preocupaţi de crimele din 2008/2009. Anual, pastorul ţine o slujbă de pomenire la care sunt invitaţi supravieţuitorii atacurilor şi rudele romilor ucişi.

Cu sprijinul lui Zoltán Balog, aceşti oameni au primit de curând din partea Guvernului între patru şi şapte mii de euro fiecare. Unele familii şi-au putut moderniza casele sărăcăcioase, alţii s-au mutat în locuinţe mai bune.

Cu toate acestea, mulţi ar avea nevoie de sprijin material constant pentru a-şi putea plăti medicamentele sau terapia.

Multe vieţi distruse

Este şi cazul lui Tibor Nagy. După moartea soţiei şi a fratelui său s-a îmbolnăvit de diabet. A plecat din Nagycsécs, iar acum trăieşte într-o casă modestă împreună cu cele două fiice ale sale. Din ajutorul primit şi-a cumpărat mobilă şi s-a racordat la reţeaua de alimentare cu apă. Din cauza bolii şi-a pierdut vederea parţial. Bani de medicamente nu are, de regim pentru diabetici nici atât.

El şi celelalte victime care au supravieţuit atacurilor ar putea cere despăgubiri de la stat, dacă împotriva făptaşilor ar exista o sentinţă judecătorească irevocabilă. Deocamdată nu este cazul. În 2013, trei dintre criminali au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Complicele a primit 13 ani de detenţie. Toţi au atacat sentinţa, dar nu se ştie şi când se va relua procesul.

Tibor Nagy îşi doreşte ca ucigaşii să-şi petreacă în închisoare tot restul vieţii. "Mi-au ucis soţia şi fratele. Mi-au distrus viaţa. Nu mai am nicio bucurie pe lumea asta."